Dincolo de vedere

Dincolo de vedere

POEȚII

Poeții au chemarea

să mănânce litere

până când sângele lor

devine curcubeu

de la Alfa la Omega

ALEGEREA DRUMULUI

Binele făcut cu dăruire

nu îți iartă greșelile

drumurile lor sunt paralele

lasă-te în voia pașilor

dacă aleg drumul binelui

mergi până la capăt

dincolo de alte chemări

CERCUL LUMINII

Se adunase prea multă lumină

multă lumină în jurul meu

mă dureau ochii

mă dureau mă dureau mă dureau

m-am aplecat spre pământ

și mi-am văzut umbra

am luat un hârleț

și am început să sap

să sap peste umbră

am săpat și am săpat am săpat

până la izvoare

am stat în groapă

i-am simțit răceala

peste întuneric

am ridicat capul spre cer

și l-am cuprins în privire

strâns în cercul luminii

cu ochii soarelui aruncați

peste întunericul gropii

doar din negură 

se vede focul luminii

cu lacrimi de soare

LUMINI DE CURCUBEU

Doamne ce minunat 

s-a unit pământul cu cerul

de la sud la nord

arcuindu-se cuvintele în curcubeu

să coboare îngerii

pe treptele literelor

cioplite în culori

strânse cu luminile văzduhului

în bucuria poeziei

DINCOLO DE VEDERE

Privesc împrejurul și îmi place

pigmentat cu liniștea din trup

gândurile însă desenează cercuri

rotindu-se în neliniște

peste drumul ce îmi trece prin inimă

esența imaginilor fierbe

frământată în distilări nevăzute

până când creierul se deschide

și aruncă în jurul meu

sămânța din tot ce văd

adunată în darurile cerului

mă trezesc din limpezimea vederii

și adun în jurul meu

zboruri paralele

proiectate în țărâna pașilor

opriți la intersecția stabilită

unde cerul îmi capătă forma crucii

dintre inimă și lumina ochilor

UN GÂND

Durerea din singurătate

aprinde gândurile răvășite

când timpul se duce în nevăzut

cu luminile iubirii

topite în ghiocul amintirilor

în care anii mi-au sculptat drumuri