Întrebări inutile în vremuri ostile

Întrebări inutile în vremuri ostile

Întrebări inutile în vremuri ostile

1. Ce sens să aibă viaţa,

când, dimineaţa,

ţi se croieşte programul generos,

aiurea, frumos de păgubos

(simţi cum cineva îţi crapă capul

îţi scoate cunoştinţele vechi

îţi toarnă altele noi și în urechi

te-auzi singur și nu mai ştii

cine ai fost, cine vrei să fii).

Alături tuşeşte îngerul între norii rozalii,

se roagă cu conştiinţa împăcată

(doar e singurul înger-fată),

se roagă

ziua-ntreagă

pentru statuia de aer ce din tine să se nască

să vieţuiască,

să se-nmulţească,

să crească

în vremuri de iască

la întrecere cu florile ierbii

(departe şi lupii şi cerbii,

aproape doar ultimul meu chip

dar şi acela din nisip).

2. Există câteva lumi de pripas

unde nimeni nu a rămas,

şi-au trecut în revistă şansele doar

au lins aerul amar,

au bifat

şi-au plecat.

Există o lume în care ai vrea să ajungi

să inspiri aerul curat din pungi,

să te bucuri de cerul înstelat

cu leduri şi spoturi marcat

şi vocea mieroasă în minte-ţi va spune

că eşti singurul din cea mai bună lume.

3. La capătul străzii mele

e capătul lumii de stele

pentru femeia aceea purpurie,

cu zâmbet de greblă pustie,

mai degrabă lăsată

decât îndelung uitată,

cu părul sârmos

şi soios,

purulentă,

dementă,

şi absentă.

Din când în când mai prezice

ceea ce nimeni n-ar zice,

că va fi mai bine decât se poate

şiviaţa mai ieftină decât trecerea-n moarte.

Uneori o privesc aşa cum rămâne

mereu la capătul ei de lume

cu nasul stâlcit şi vocea dogită

cântând despre lumea ei împuţită

şi mă întreb dacă nu cumva oare

şi dinspre noi răzbate aceeaşi duhoare.

4. Se strecoară calul albastru printre şinele de tramvai

dar, vai,

nu are cum să coboare domniţa minunată,

ce pată

pe chipul oraşului unde reforma

miroase-a şaorma.

Şi Făt-Frumos

coboară din jeep-ul răpciugos

şi-i cântă de la-nălţimea copitelor negre

despre iubirile lui integre.

Se pune de o mare tragedie

în lumea noastră străvezie

în care orice telespectator

se crede actor

sau antrenor,

toreador

solist în cor,

politician

fără un ban

şi, culmea, ştie

ce se va rezolva mâine pe hârtie.

Aşadar, domniţa,

(din viţa

Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici,

frumoasa adormită din pădurea de urzici,

Ileana Cosânzeana, fata de împărat

Roşu, Verde, Umed sau Uscat)

nu putea să coboare de pe calul albastru

să-şi ia extrasul CF de la cadastru

şi a trăit aşa cu nopţişidimineţi

până la cele mai adânci bătrâneţi.

Precum…

Cerşetori din toată lumea, uniţi-vă,

precum păsările cântătoare după ploaie,

precum corul antic al furnicilor,

precum câinii bătrâni abandonați,

precum furtuna care vine și trece,

precum aerul rarefiat adus din munți în borcane,

precum fantomele prietenilor deveniți nume de străzi,

precum satul care te privește cu mirare când vii,

precum orașul ca un căpcăun aromatizat sintetic,

precum cetățile care-și primesc cu urale învinșii,

precum femeile deșelate de mulțimea avorturilor,

precum gălbenușul separat de albuș,

precum tu cu ochii spre vitrina cu dulciuri,

precum tramvaiele forfecând liniștea creației,

precum buldozerele nivelând cimitire,

precum excavatoarele scormonind după aur,

precum bogatul care nu crede săracul,

precum săracul care nu crede bogatul,

precum stepul seamănă izbitor cu valsul,

precum scorpionul încremenit în cubul de plastic,

precum oamenii ce străpung aerul marmelados,

precum tot vălmășagul cuvintelor absurde,

precum avalanșa de cărți prăvălite peste tine,

precum iubirea ce naște indiferența,

precum indiferența care duce războiul în cer,

precum locurile cunoscute devin străine,

precum locul liber rămâne așa până la capăt,

precum vatmanul, o femeie, în fine,

precum furioasă cum vine

să-ți mângâie părul și să te întrebe

de ce nu vrei să cobori la ultima stație,

precum o privești cu uimire

și-ți dai seama că seamănă cu mama

sau cu bunica, sau cu amândouă,

precum fluturii din stomac se duc pe pustii,

precum crezi că știi că fumul ofrandelor

ajunge în cerul gol de zei și sfinți de-a valma,

precum amintirile tale neașternute pe hârtie

se șterg ca atâtea altele din minte,

precum furnica așteaptă talpa zilei să o strivească,

precum din mine, cândva, va crește o floare

de trandafir sau de mătrăgună,

precum cerșetorul la marginea cimitirului

urează drum bun morților din lume pentru colivă,

precum nimic nu se pierde,

precum nimic nu se câștigă,

precum totul se transformă,

precum…