ARMONIE

E un amestec de soare şi apă în aer

Sunt bălţi hurducate de umbre

În care nici măcar nu mă recunosc

Aşteptarea toacă prelungirile frunzei

Crescute pe spate

Şi mersul lebedei printre nuferi

E ca o scuturare de lacrimi

Pe fotografia deşertului

E un amestec de soare şi apă

Pe tâmple

Zvâcneşte doar un capăt

De anotimp evaziv

Armonie deplină

Pe coapsele zilei

Răsucite-n spirala de verde

Şi poate tocmai de-aceea

Trec întâi prin cercul de linişte

La ieşirea din somn.

CEASUL MEU

Acesta e ceasul meu

Îi simt pe frunte limbile reci

Şi deodată

Aerul se face lumină

Acum văd limpede

Distanta dintre mine şi noapte

Ca pe o sfoară verde

Întinsă între două amurguri

Mai văd şi cerul

Pe care încă nu scrie nimic

Mai văd şi ochiul unui fluture

Cu aripi târzii

Acesta e ceasul meu

Şi totuşi

Cineva îl poartă-n piept

Ca pe o inimă.

UNEORI SEARA

Uneori seara

Când mijesc săruturile

Între răni de mătase

Când liniile albe

Marcate pe trup

Devin cercuri concentrice

Sau halate de îngeri

Cu mâneci largi

Şi buzunare rotunde

Când cifrele denunţă culori

Evadate din spectre

Şi dormitează leneş

Între cuvinte cu gâturi întinse

Pe pagini frustrate de colţuri

Se întâmplă ca Matematica

(Această doamnă

Deghizată în negru

Şi cu şanţuri pe frunte)

Să îmi bată la uşă

Şi eu chiar să-i deschid.

PLEDOARIE PENTRU ŞTIINŢĂ

Imaginaţi-vă o bucată de zahăr

În formă de con

Cu baza-nroşită

Şi vârful proptit într-un cerc

Calculaţi-i dimensiunile

Fără să salivaţi

Şi fără să-i atingeţi conturul

Alb ca o pojghiţă fină

Cu sunet metalic

Imaginaţi-vă ce v-am spus

Şi recunoaşteţi că vă vine

Cu mult mai uşor

Să topiţi liniştea

Alunecând în inele.

Decât să întindeţi

Frânghii de cenuşă

Pe patul savantului

Pregătit să-şi susţină

O nouă lucrare

Peste câteva zile.