RONDON

Tu căzând, eu căzând

Desprinși din poalele lui

Dumnezeu

Agățați de-un același

Cuvânt care a fost

La început.

Cozi de foc

Purtăm după noi

ca păunii

copiii se bucură văzându-ne

mai târziu, sub porticuri

se vor săruta

prin poeme

Toți prietenii mei

Au cam plecat,

Părinții, verii, unchi

Mătuși.

Sunt rămas

Soldat prost

În derizoriul, pe care,

Cu gemete de se aud,

Precis, dincolo,

Încerc să-l fac

Viețuibil.

Nu-mi iese,

În fiece seară constat.

Soldat,

Ridică-te, în pizda mă-tii,

Răpănosule,

Mai ai puțin!

De când nu te mai iubesc

Stau pradă

Maidanezilor pe stradă

Un ceas ieftin de perete

Cu cracii lui morți

Fără inima de doi poli

Varta sau Duracell.

Stau așa, ca un tâmpit,

Cum era în bancu’ ăla

Fără laptop sau telefon.

Sigur, câinii nu mușcă

Așa ceva

Cât or fi ei de maidanezi

Deși, pe vremuri, tot astfel, l-am

Găsit pe DERO, poetul,

Mușcat de câini în

Parc la Lacto

Astăzi McDonalds

În fine, nu mai e DERO

Chestia-i cu noi viețașii

Suntem morți toți

Cei care

Nu te iubim.

Sunt cel mai frumos din satul acesta

Are trei străzi

Pe care umblă cu țâțele goale

Iubirea

Poarta-i deschisă

Ea trece, nu-și știe casa.

Cu zbicu’, pitit după pruni

Dau roată să-i ies înainte.

Ea trece, mă calcă-n picioare

Cuminte.

Am oprit motoarele

liniștea aceea

am scos cheia din contact

deși puteam foarte bine s-o las

știam că nu voi mai porni

niciodată

această dragoste.