Poem de eu și tu
Când eu … iubito, te voi face nor,
Tu să mă faci senin,
Când eu te miezul nopții,
Tu mă miezul zilei,
Și-acum și-atunci
Și azi mă soare tu
Și eu te lună …
Mă plouă tu
Și eu te stele,
Chiar dacă tălpile
Mă fug din mine,
Tu mă adună
Și mă fă un noi,
Chiar dacă brațu-mi stâng
Nu-ți mai culege sânii,
Tu mă adună
Și mă fă un eu,
Când vântul ne va ‘bătrâni …
Și ne va face toamnă,
Tu … ne adună iară
Și eu … te primăvară.
Poem nepăcat
În fiecare zi
Așezam pahare cu vin roșu
La mesele poeților,
Ei îmi strecurau în palmă
Câte un bănuț poem,
Noaptea mă încălțam
Cu tălpi fără nume
Și așezam pahare cu vin alb
La mesele poeților,
Ei îmi strecurau în palmă
Câte un poem păcat.
Spre dimineață,
Toți poeții
Plecau să-și zidească femeile
În apside de mănăstiri …
Și-n fiecare sabat
Își duceau pruncii
Să-i alăpteze cu semnul crucii.
Rugăciune
Iartă-mă, Doamne,
Că am păcătuit,
Am furat scrisori de la poștaș
Și le-am trimis soldaților de pe front,
Le-am trimis soldaților care nu aveau pe nimeni acasă,
Ce norocos sunt!
Și acum după atâția ani
Primesc scrisori cu ouă de cuc.
Calendar
În fiecare primăvară
Îl rog pe Dumnezeu
Să mă lase să culeg
Câțiva îngeri din palmele Lui,
În celălalt anotimp
Spăl picioarele trecătorilor,
Fac semnul crucii,
Mă pun în genunchi …
Fac un cerc în jurul meu pe pământ
Și așez îngerii în casa părintească,
Să mai râdă și ea din când în când,
În altă zi mai fac încă cinci cercuri
Și le închid cu moștenirea de la tata.
Umbre
Culeg cireșe amare,
Le așez pe o foaie de hîrtie,
Strig ursitoarele de azi și de ieri
Și împreună cu celălalt eu
Cioplim în fiecare umbră a noastră
Câte un calendar de pământ.
Jumătăți de noi doi
De fiecare dată
Când mă iubesc
Cu femeia ploaie …
Îmi aștern sub tălpi
Foi albe de hârtie,
Le acopăr cu șoaptele lunii,
Înmoi degetele în vin vechi
Și-n jumătăți de mine.
Cu mâinile întinse spre Dumnezeu,
Scriu poeme ploaie … prin râs de copil.
Dimineață … către cânt de cocoș,
Întorc măduva fiecărui os
Deasupra clepsidrei
Și încerc să mă curg
În jumătăți de tine …
Să fim un noi doi.
Poem triptic
Într-o noapte
Am furat visul fântânarului …
Și l-am visat eu,
Se făcea că am aripi în loc de ochi,
Care mă zburau peste clepsidre
Și dimineața … mă beau caii.
Într-o noapte
Am furat visul lui Manole …
Și l-am visat eu,
Se făcea că mă zideam singur
În pântecul femeii,
În altă noapte de iarnă
Am furat visul lupului …
Și am încercat să-l visez eu
Și se făcea că voiam să mușc din celălalt …
Și în locurile de unde mușcam
Îmi creșteau cuiburi
În care se așezau jumătăți de mere mușcate.
Poem de mama
De câte ori frământa pâine,
Mama … plângea,
Primăvara când cânta cucu’
Și tata ara pe dedesubtul pământului,
Mama se uita în sus … plângea și ne legăna.
Când îi scriam scrisori din armată
Și întrebam de tata,
Ea se așeza pe marginea lumii, le deschidea
Și le arăta trecătorilor … cu lacrimi în ochi.
Atunci când șuiera trenul …
Mama își ștergea lacrimile
Să nu o vadă nimeni
Și turna ulei în candelă.
Doar de două ori a râs mama:
Când a fost deportată
Și a mers deasupra vagonului de tren, pe timpul foametei,
Și a doua oară … am găsit-o râzând
Când a luat-o de braț … Pasărea Păzitor.
Ne jucam de-a noi
Prin depărtări cu gust de noi,
Ne învelea amorul …
Și lacrimă și azi, și mâine
Ne adunau în cronos,
Acum îți spun de-aici, din tot,
Mai lasă-ți nepăcatul
Să dorm cu el sub braț,
Pe sub oglinzi cu gust de tine
Să ne nuntească dulci poeme
Prin albe cavatine
Și când vom fi de alb
Și tu, și eu, în noi ca două aripi
Vom râde din același doi
Prin depărtări cu gust de noi.
Jumătăți de cuvinte
Umplu pahare cu vin neînceput
Și le beau pe jumătate,
Număr păsările care-și fac cuib
În pletele iubitei
Și mă bucur de partea plină a crucii,
A doua zi
Umplu pahare cu vin,
Le dau orbilor
Să le bea pe jumătate,
Număr toate stelele căzătoare
De la ei din lacrimi
Și mă întristez
De jumătatea goală
A crucii.