blaşcovici

cu gura căscată după sputnik
nici nu ştiu când am crescut
o
i
oi
ţara mea bogată şi frumoasă
poporul meu harnic şi viteaz
lăboaiele mari şi muncite de cefere ale tatei
bunicii mei geace mat rata şi oraca
usoda şi chiloţii mei tetra de şraţ
cinema steaua roşie mehala
biletele cu un leu cin’zeci la filme cu tancuri şi konieţ just
coloanele de gheorghe nume de prost
uralele sincere ale lui ion nume de slugă
la ţol festiv
şi fanfara
ah fanfara
de unu mai sfinţii se roagă
leidi madona pentru toţi copii albaştri ai cetăţii
de la ada marinescu la lira
pantaloni strâmţi şi soioşi cu trei sute de la ocico
minimax
o lume mirată de directori cu foarfeca în mână prin clase
să mă înveţe minte
să ne înveţe minte
să ne facă oameni
strungari betonişti şoferi lăcătuşi electricieni
nu paraziţi
hipi
la statuia cu tanchişti ruşi sclipesc antene
e duminică
ceata lui cornel buchiseşte la aer curat
numele din dicţionarul nevăzut bai ricuest
tristeţe la barieră
drumul spre izbăvire în lumina sulfuroasă a crepusculului
patru metri de fâşie cenuşie
arată greblată pândită
bătai şi trădători chilugi
la colţ e pustiu
n-a mai venit nimeni
n-a mai rămas nimic
doar cei ce ne-am dat nume după a zecea bere la cina
ui-mast-tu-bi-fri
în spatele gării
cei douăzeci şi doi şi-au luat liber
pe iarbă brichete aprinse desenează grafiti
trupa adunată din nou cojeşte timpul într-un colţ
nicu ioji mircea ţăndărică
dar e doar un mizerabil de plei bec
anii se zvârcolesc pe jos horcăind
şi-au înfipt vedeniile colţii în beregata lor
la orele zece ale nopţii
după ultima sticlă de vodcă ieftină
bătrâni
plecăm spre case teve copii neveste servicii daravele
cartierul te izbeşte cu sete
de noii vecini noii copaci noile case
de tine
la colţ e pustiu
duhul albastru al cetăţii a murit
umbrele se zbat tăcute în mâlul nopţii
nici o poezie nici o poezie
doare
doare

am moştenit un muzeu

marşruta din zori mi-a tăiat cuvintele de la genunchi
trec târgoveţi care lăcrimează
văzând cum se scurg gâlgâind ultimele tristeţi
nu-mi mai pasă
nu-mi mai pasă
sunt bogat
am moştenit un muzeu
poezii împăiate şi oase de cenacluri
diorame cu triumfuri literare şi colecţii mucegăite de premii
histori
îi voi invita la o cafea pe câţiva amici nervoşi
odată
domnul voltaire
domnul tzara
domnul papini
domnul ilie
le voi şterge în fiecare zi ramele
vom râde de ifosele mele versificate
vom bârfi cretinii care confundă sula cu literatura
fără frică de bidoanele cuvintelor râncede
afară trece primul tramvai
raftul cu cărţi a crescut până la cer
cu capul în poala clopotelor
aştept pedeapsa zilei următoare
care mă desparte de muzeul meu

proces-verbal

sub pomul breslelor
primul fir de iarbă a spus nău
veri fani au nechezat amuzaţi asinii de sub samare
hi-ha-hi-ha
mitingul stârpiturilor s-a terminat rău
şi trebuie să fii o bestie spurcată ca să prosperi aici
în murdărie
a urlat munch de pe baricadă
dar ahasverus îşi îngropase din nou rădăcinile
la temelia catedralei putrezesc noduri şi semne închegate
acoperite de poalele povestitorilor
trimişi să cânte lălăbai
duhul cetăţii a adormit cu pumnul încleştat sub tâmplă
în curând voi adormi şi eu
sforăitul celor şapte vaci grase leagănă încetişor clopotele
lot cel ascultător a scăpat şi a vândut şi sarea
bisnis oportuniti
în urmă
străzile se zvârcolesc sub lespezile datoriilor uitate
de pe un zid viitorul mârâie
no memori

rozariu cu boabe seci

s-a deschis şourumul cu indulgenţe
la taganka
vîsoţki urlă până învineţeşte
despre irozi şi cabale
dar strigoii au rostogolit demult ţeasta ultimului esenian
la festivalul lampioanelor
aici mirele a rămas cu filozofia deal-vale
tot un fel de grin pis
în pădurea de beton
rânjeşte mistăr edison
canalele îşi înfig colţii în gâtlejul bietelor nopţi
fără odihnă
undeva
sub cortexul inundat
insula urlă prelung a pustiu dar bătrânul cu luntrea
a plecat
pe ţărmul arhipelagului de carton
hai
adrenalina ne invită pe socluri
gratis