CRISALIDA ETERNĂ
De aici până la limita sufletului
este doar o punte de cuvinte
stropite cu sângele începutului
la borna separării luminii
de crisalida eternă
adusă de îngeri în instanță
pentru a hotărî vinovații
de mersul în două picioare
spre vuietul liniștii dintre nașteri
de-aceea nu pot să cred în puncte
pentru că în ochii lor
ard himere neștiute de filozofi
strigând să li se dea aripi
din lacrimi arse
căzute la întâmplare
pe întinderea luminii
dintre punctele cardinale
consemnate în cercul stelar
obosit în vârtejuri rănite
să ajungă la infinitul punctului
gonit în victorii neînțelese
CONGRESUL PLANETELOR
Mă supun cuvintelor răvășite
venite din îndemnul eterului
să consemnez prezentul bolnav
schilodit de vocale rupte
în dinții flămânzilor
după fiecare cuvânt
se naște un semn necunoscut
pe care îl orânduiesc
într-un alfabet al viitorului
plecat în codul viselor
transmis la întâlniri nocturne
organizate în deșertul întunericului
la sudul morții
aveți încredere în mine
sunt scribul vostru devotat
recent am semnat contractul
mileniul trei este asigurat în cuvinte
pe înțelesul urmașilor
primesc mesajele clare
prezentul le adună buimac
se întâmplă ceva în tipare
este aproape congresul planetelor
unde se vor semna noi decrete
ordinea de zi a fost stabilită
când apele făceau sex cu-nceputul
ÎNTRUNIREA MELCILOR
Vorbele spuse de prietenul meu
la întrunirea melcilor
a produs dezordine
în culoarea frunzelor
pentru că încoronații palatelor
purtătoare pe bile de bale
au declanșat revoluție
să mărească porția de hrană
păsările și-au adunat zborul
speriate că frunzele orbesc
au spart ferestrele cochiliilor
transformându-le în săli de spectacole
RUGILE IUBIRII
Sub borurile pălăriei din tinerețe
mi-am schimbat ochelarii luminii
în care adunam gesturile
în sticla lor de acum
se ceartă dioptriile uitate pe retină
să-mi aducă în amintire
imaginile desenate în taină
pe rugile iubirii
ÎNȚELESUL ALFABETULUI
A venit vremea să mă opresc
la jumătatea cuvântului
pentru a număra vocalele
speriat de ecoul răgușit
mi-e teamă să nu uit alfabetul
îl respect ca pe o rugăciune
până când zilele se adună în cântec
îngerii cad în uimire
și îi cer audiență Domnului
să spună cine este acela
care biciuie literele cu gândul
până își pierd forma
știu că ei mă caută
să le spun înțelesul alfabetului
îi aștept la poarta literei
cu însemnul zilei nașterii mele
le voi desluși toate minunile imnurilor
și măreția simfoniilor nescrise
auzite din sângele vocalelor
BATALIONUL CREIERELOR
Gândurile pierdute în puzderii de timp
au luat-o razna speriind drumurile
proiectate în laboratoarele facerii
s-a ordonat tăcere
la batalionul creierelor
pornit în lupta de cucerire a inimilor
celor uitați în iubire
