Uneori

totul e

să treci prin furtuni

ca o privire printr-o

grădină japoneză

să asculți o tânguire de vânt

în marginea amurgului

să aștepți răsăritul

într-o urmă de aer curat

tăcută

ca un rest de corabie

sub care

luna s-a ascuns

într-un joc

de-a

iubirea

Sângerare

Când sângerezi

nu-i de la rană!

Pur și simplu

într-o zi

ai uitat inima

deschisă!

Suflet bătrân

Încep să fiu un anotimp bătrân.

Din ce în ce, sufletul își învăluie teama

în propria-i carcasă și

plânge peste orele-i puține.

La capătul dimineții

începe să aștepte cutia

cu bomboane de iarbă

să imite zâmbetul dinților

încleștați în coasa morții

să-și tragă în piept ultimatumul

ca un soldat

dintr-o țigară

mucegăită

Știe!

În colțul lui

cuminte

sub dușumea

aceleași gânduri

vor rescrie sângele

ca o brichetă

într-un

întuneric

pur.

Poem simplu

Se priveşte în oglindă.

Nu se recunoaşte.

Caută femeia tânără

îndrăgostită

cândva

În lungile nopţi ale pletelor

până la călcâie

caută verdele primăvăratic

din ochii limpezi

trupul svelt

mângâiat de rochii unice

din marchizet

cusute de ea singură, cu migală,

cămăşile

mai albe decât spuma dimineţilor patriarhale

din ţesături împletite laolaltă cu

soarele şi florile de câmp.

Femeia apune încet cu anotimpurile.

Lumea ei s-a răsturnat demult

când omul ei a plecat de tânăr

acolo

unde

,,nu-i întristare, nici durere, nici suspin,,

Pentru cine vrea să creadă asta

ea a rămas sprijinindu-se

în patru lăstare.

Cine a spus că nu cresc plantele în sare,

n-a cunoscut-o pe mama !

Lacrimile ei ne-au ţinut de foame, de sete, de frig,

de drum drept şi lumină plăpândă.

Acum priveşte dincolo de zare.

În prea târziul târziului

a găsit puțin răgaz pentru ea.

Cândva

Dumnezeu va trebui

să-mi dea nişte

explicaţii!