Ivo Muncian: Farmecul drumului

Ivo Muncian: Farmecul drumului

Farmecul drumului

Ar trebui să aveţi răbdare şi să aşteptaţi

Măcar până s-o-ngemăna două vise.

Şi ar trebui să fiţi cu băgare de seamă

Să nu călcaţi prin hora ielelor.

Ar trebui să fiţi înţelegători

Până s-or coace bine speranţele.

Şi ar trebui să vă abţineţi de la înjurături

Să nu vă-npotmoliţi în păienjenişul sensurilor.

Odată îndeplinite toate amabilităţile,

Nu înseamnă că şi neghiobiile noduroase

Se pot duce lesne pe apa sâmbetei

Unde-a-nţărcat mutu’ iapa.

Ar trebui să mai aveţi iarăşi răbdare

Şi să fiţi cu băgare de seamă.

Ar terbui să daţi dovadă de înţelepciune

Şi să vă abţineţi de la înjurături.

Dacă vi se pare ceva straniu la răscruce,

E semn că va picurat roua oboselii

Când aţi fost a treia oară la spovedanie

Şi n-aţi priceput nimic din farmecul drumului.

Cu dor de ploaie

Tocmai s-au stins ecourile tunetului

Şi mă aşteptam să apară curcubeul

Şi cercetam colţul acela de zare

Unde sălăşluiesc aici la noi toate culorile.

Când, venit dintr-un ungher ascuns,

Trăsnetul izbi cu toată puterea

Cornul de vânătoare al bunicului

Atârnat în prispa casei.

Noroc că era unul din trăsnetele acelea reci

Şi nu se iscă nici o scânteie măcar.

Cât despre corn – pagubă în ciuperci –

Şi aşa-i stătea nurorii în cale.

Dar de ce s-a domolit îndată şi ploaia,

N-aş putea să spun

Oricât de atent am cercetat zarea

Şi oricît de atent m-am uitat la pliurile cerului.

… şi aşa se face că am rămas cu dor de ploaie

Care trebuie să vină într-o bună zi

Fie că ne-om întâlni pe lumea asta a noastră

Fie că ne-om vedea pe altundeva.