Ivo Muncian: O săptămână fantomatică

Ivo Muncian: O săptămână fantomatică

NE VOM ÎNTOARCE DACĂ SUPRAVIEŢUIM

De dimienaţă marea a fost imensă şi pustie

de parcă s-ar fi căscat în faţa noastră

gaura neagră care scuipă spumă.

Nici pescăruşii nu s-au mai jucat ştrengăreşte în nisip,

nici nourii nu s-au încumetat să coboare

să ia câteve pocale de apă sărată.

Însuşi soarele semăna cu o minge stafidită.

Astăzi ar fi bine să plecăm,

concediului i-a sunat sfârşitul

şi noi am ieşit la plimbare

să mai inspirăm o cupă de unduire a valurilor,

şi să privim dansul de nuntă al pescăruşilor

2

în apa cea mică unde spuma le gâdilă genunchii.

Am ieşit să le transmitem talazurilor din larg

că vom socializa şi vara viitoare

dacă au răbdare să ne aştepte.

Apoi s-a deschis cerul

şi s-a prăvălit peste noi casacada,

şi s-a făcut atât de întunecat

că nu ne mai vedeam nici degetele

Dacă supravieţuim, ne vom intoarce

să terminăm ceea ce am început.

O SĂPTĂMÂNĂ FANTOMATICĂ

Luni soarele ne-a surprins

de parcă şi-a propus

să spelе iarna

de pe obrajii noştri

şi să dea foc labirintului

din calea noastră.

Din păcate noi nu ne-am trezit la timp.

Marţi zorile s-au sculat ţepene de frig

cum a fost când a dat

Sfântul Sava de bulgării sudaţi

apărându-se de câinii turbaţi

cu paloşul cuvântului.

Noi eram plecaţi în delegaţie.

Miercuri s-a rătăcit pe la noi o furtună

de parcă şi plopii s-au făcut atei

care trebuie afurisiţi

izgoniţi cât mai repede.

3

Noi eram în concediu.

Joi dete peste noi o cometă

dând să ne lumineze drumul

spre niciunde,

spre antice ţinuturi.

Noi eram la o masă de afaceri.

Vineri spaţiile s-au ciocnit între ele

de parcă n-am mai supavieţuit

nici bombardamentelor

nici puzderiei de cutremure.

Noi eram în concediu de boală.

Sâmbătă ploaia şi-a întins tentaculele

de parcă nici n-am mai auzit

despre Arca lui Noe

şi nici barca n-a fost inventată.

Noi ne-am luat o zi liberă.

Duminică nu s-a întâmplat nimic

de parcă eram la începuturi

de parcă vieţuiam

într-un cerc vicios.

Noi absentam nemotivat.

ORBIT DE GELOZIE

Cineva neştiut inventase posibilitatea

Să se îmblânzească ura încă din faşă

Şi în cătunul acela

Au dispărut definitiv certurile.

4

Unui puşti i-a trecut prin cap să urce jetul în deal

Până la cumpăna apelor

Şi cascada cea artificială

Produce curent de un veac pentru toată zona

Al cărui nume nu-l ştiu.

Cineva a descoperit cum se poate absolut sigur

Transforma dorinţa în păcat

Şi de pe anvoane au început să curgă afuriseniile

Care n-au încetat nici în ziua de azi.

Unul a inventat cum să zbori în vis

Dar nu-şi dezvăluie secretul,

Un altul se bate în piept

Cum te poţi infiltra în somn

Ca să afli toate secretele lumii,

Un al treilea se plimbă pe strada principală

Cu un fel de cutie neagră sub braţ –

A descoperit leacul împotriva îmbătrânirii

Pe care îl păstreză numai pentru sine.

Păi cum să nu iei foc de gelozie

Când ţi-ai dorit şi tu toate acestea

Şi ele s-au destăinuit altuia?