Cartea profesoarei și scriitoarei timișorene Mariana Anghel, Încercare asupra operei lui Eugen Dorcescu (și alte eseuri), Editura Waldpress, Timișoara, 2024, propune o incursiune în  imaginarul liric și în teritoriul existențial-filosofic al poetului Eugen Dorcescu, cuprinzând analize subtile, memorabile ale unor cărți recente, publicate între 2021 și 2024.

Mariana Anghel explorează teme recurente, stilul artistic și viziunea spirituală a lui Dorcescu, în volumele Biblice (2021), Aproapele, Leviatanul (ambele din 2022) și Miozotis (2023). Poemele mistico-religioase, multe provenind din manuscrisele arhivei personale a poetului, ilustrează continuitatea unei creații așezate sub semnul sacrului și al stilului elevat. Autoarea leagă organic aceste volume de lucrări anterioare, recente și ele, precum Agonia caniculei (2019) sau Îngerul Adâncului și Adam, cele două volume de jurnal, apărute în 2020. Totodată, autoarea dedică un eseu special tomului de critică și eseistică literară Hic Sunt Leones (2023), evidențiind meritele hermeneutice ale lui Eugen Dorcescu.

Mariana Anghel este absolventă a Universității de Vest din Timișoara, având licențe în Filologie (Română-Engleză, 1996) și Teologie Ortodoxă-Litere (1997). Activitatea sa literară constă în cronici, eseuri și studii, publicate în reviste culturale, precum „Actualitatea literară”, „Armonii culturale”, „Timișoara” sau „Tabor”, și a contribuit la volumul omagial Eugen Dorcescu în „Timișoara” – 80, apărut în 2021. Autoarea nu se află la prima carte. A mai publicat: Cartea gândurilor noastre (2013), Anotimpurile copilăriei (2019), Mozaic de gânduri, printre rânduri (2019) și Viață și operă. Dialog cu poetul Eugen Dorcescu (2022).

Volumul Încercare asupra operei lui Eugen Dorcescu și alte eseuri (2024) este structurat în patru capitole: I. STIHUIRI DIN SFINTELE SCRIPTURI; II. POEZIA MISTICĂ ORIGINALĂ;  III. ESEISTICA;  IV. BIOBIBLIOGRAFIE – EUGEN DORCESCU. La final, autoarea include o addenda cu trei eseuri dedicate unor autori români contemporani: Zoia Elena Deju (La Ghetsemani), Mirela-Ioana Dorcescu (Semiotica metaforei) și unui celebru  scriitor și profesor spaniol, Jaime Siles (Meránides el frigio/ Meránides, frigianul, tradus în limba română de Eugen Dorcescu și apărut, în ediție bilingvă, la Editura Eurostampa, în 2023).

Primul capitol, intitulat Stihuiri din Sfintele Scripturi, oferă, mai întâi, o introducere în istoria și tipologia psalmilor. Sunt menționate cântările de laudă, psalmii de pocăință, rugăciunile de iertare și cele de mulțumire, toate ilustrând bogăția spirituală și poetică a acestei forme de expresie sacralizată.

Cartea Psalmilor are o importanță fundamentală în tradițiile religioase iudaică și creștină, fiind o colecție de rugăciuni și cântări care au traversat mileniile, inspirând credincioși, teologi și poeți deopotrivă.

Apoi, Mariana Anghel atestă prezența psalmilor în literatura română, pornind de la figura emblematică a Mitropolitului Dosoftei, cel care, în 1673, prin Psaltirea în versuri, sincronizează literatura română cu tradiția europeană a versificării psalmilor. Această creație a rămas un model de poezie religioasă, deschizând calea pentru generațiile următoare de poeți, de la Eminescu și Macedonski, la Arghezi și Blaga.

În mod special, Mariana Anghel analizează psalmii arghezieni, observațiile sale relevând complexitatea relației dintre poet și Dumnezeu. La Arghezi, rugăciunea se combină cu revolta, iar psalmul devine o formă de confruntare directă cu divinitatea, poetul refuzând resemnarea și afirmându-și propria identitate spirituală. Este o poezie a neliniștii și a căutării, marcată de sentimentul vinovăției și de dorința de mântuire.

Pe acest fundal amplu, autoarea plasează Biblicele lui Eugen Dorcescu, evidențiind originalitatea cu care poetul timișorean stihuiește și reinterpretează textele sacre. Dorcescu nu se limitează la o simplă versificare, ci își însușește profund mesajele biblice, filtrându-le prin propria experiență de lectură și slujire a cuvântului divin. Astfel, Biblice se impune nu doar ca o creație literară, ci și ca o mărturisire de credință, ca o încercare de a atinge, prin cuvântul poetic, esența legăturii insului cu Dumnezeu. Mariana Anghel reușește să evidențieze această relație de continuitate între tradiția psaltică și viziunea poetică modernă a lui Eugen Dorcescu, subliniind importanța spirituală și literară a volumului Biblice în contextul poeziei religioase contemporane, fapt relevat, de altfel, încă în 2003, de Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, care semnează textul de pe Coperta a IV-a. Acest punct de vedere este întărit chiar de reacția publică a poetului, care, pe pagina grupului Eugen Dorcescu – 80, i-a transmis autoarei calde mulțumiri și aprecieri pentru profunzimea și acuratețea analizei sale.

În concluzie, Mariana Anghel, comentator inteligent, talentat și instruit, recurgând, cu dezinvoltură, la strategiile criticii universitare, ale criticii stilistice, ale psihocriticii, nu ne oferă doar o exgeză literară, ci și un ghid esențial pentru cei interesați să înțeleagă mai bine universul poetic și filosofic al lui Eugen Dorcescu, unul dintre cei mai importanți poeți din literatura română contemporană. După cum spunea, de curând, un confrate de impunător talent și de impunătoare erudiție: „Eugen Dorcescu, cel mai profund poet al sacrului din poezia noastră contemporană și poate și din cea europeană” (Dan Sebastian Buciumeanu, text olograf, 20 decembrie 2024).