Mă uit eu la el și îi zic: Bă, tu nu exiști!

El, că ba, există.

Bă, crede-mă pe cuvânt, că-ți vreau binele, nu exiști, n-ai existat și n-o să fii real, neam de neamul tău, îi mai spun.

El, că să-i sară ochii din cap dacă nu-i mai real decât realitatea.

Insist: Îți mai zic o dată cu frumosul…

El, mai să-i dea lacrimile (și mie mi se pune un nod în stomac când văd entități de sex masculin gata să plângă): Hai, mă, dacă vrei îți aduc și martori…

Stau să mă gândesc și-mi trece prin gând că, mai știi, ăsta o fi având pe cineva mai sus. O dau la împăcare: Uite, de data asta, dar numai de data asta, las de la mine. Fă-ți loc undeva mai pe la umbră prin creier și vezi să nu te detecteze careva.