Nu-mi doream decât puțină liniște

am văzut o lebădă
          înălțându-se la cer precum Iisus într-o zi de joi.
bătea din aripi
și privea soarele cum se coboară în spatele muntelui.
căscam
îmi era din ce în ce mai somn
de parcă n-aș fi dormit de două săptămâni.
puteam să mă întind pe banca din parc că oricum
n-aveam nimic de făcut acasă.
nu-mi trebuia decât puțină liniște
să pot înțelege viața și moartea.
nu m-am întins nici măcar câteva minute
să mă odihnesc după o zi obositoare.
poate greșisem
poate trebuia să las lebăda să doarmă la pieptul meu.

La scăldat

,,ți-am ajuns prin tot corpul, chiar și acolo unde nu te gândeai.
te-ai scăldat prima dată la șase ani
și țipai de fericire ca o fată când face dragoste
cu făt frumos”.

asta am visat într-o noapte mai recent.
e normal
în fiecare zi trec peste Târnavă
și mă uit la tufele de pe mal

unde mă ascundeam de rușine după ce ieșeam din râu.
eram un mic Adam
(,,unde ești Răzvi? a strigat mama)
care își descoperise prima dragoste – frica.

țineam în brațe o minge multicoloră
pe post de echilibru
să nu mă prindă curenții din adâncuri
dar am stat cuminte în apă
cât timp cineva mi-a făcut poze.

le am și acum
                     lenevesc într-o cutie de carton