Îmi fac o datorie de onoare, de cenaclist şi prieten, dar şi o bucurie înălţătoare de suflet, prin continuarea seriei de cărţi cu caracter monografic şi antologic dedicate unor personalităţi remarcabile pe tărâmul culturii, literaturii şi artei din Ţara Făgetului sau din imediata apropiere geografică şi spirituală, tocmai cu unul dintre cei mai reprezentativi şi cunoscuţi membri ai Cenaclului „George Gârda”, sfabulistul, epigramistul şi poetul în grai Arcadie Chirşbaum. Privind în urmă, constat cu emoţie că am trudit, în calitate de autor sau coautor, la câteva volume despre: Emilia Comişel, Cornel Veselău, Achim Penda, Romulus Zaharia, Ştefan Pătruţ, Nicolae Roman, Traian Iancu, Ernest Petrovici, Radu Gheorghe, Ştefan Marcu Marinconi, Ion Ghera, Radu Georgescu, Gelu Cîmpeanu, Lică Lăzărescu, nume care este bine să rămână în conştiinţa locuitorilor de pe aceste frumoase meleaguri şi nu numai.

Mânat de talentul său, de forţa şi efectul asupra cititorului a creaţiei sale cu puternice conotaţii ironice şi autoironice, de rezonanţa satirei sale, Arcadie a venit în cenaclu prin anii ’75 – ’76 şi dintr-o dată parcă s-a înviorat atmosfera şedinţelor noastre bilunare, prin inspirate, dinamice şi la obiect intervenţii neconvenţionale, de glumă şi voie bună, impunându-se astfel modelul de lucru junimist „poanta primează”. Pentru că moralistul (nu în toate moral!) era un fin observator şi o iscusită inteligenţă creatoare, spontan şi direct, traducând în ironie, satiră şi umor cele mai diverse situaţii şi aspecte ale realităţii cotidiene. Era, dacă vreţi, jovialul încrâncenat, prins într-un joc imaginar, pentru că sub aparentul trucaj alegoric, sub masca jubilaţiei ironice şi autoironice se ascundeau adevăruri grave, drame, tristeţi, conflicte, dureri, cunoscute şi simţite de toţi, dar tratate artistic în cheia sa specifică, de remarcabil fabulist al zilelor noastre, cu un fel de râsu-plânsu şi neapărat cu o lacrimă în colţul ochiului. Ascundea în semnificaţia adâncă (plurisemantică) a cuvântului şi în multiplele ipostaze ale personajelor sale (animale, obiecte, abstracţiuni, idei etc.) situaţii diverse ale vieţii de toate zilele, ajungând întotdeauna la o morală din care se desprindeau învăţăminte demne de luat în seamă…

Volumul de faţă reprezintă doar o parte (cred, cea mai valoroasă) a creaţiei lui Arcadie Chirşbaum, adică fabulele, rămânând pentru o eventuală următoare ediţie să se publice şi catrenele, epigramele, microfabulele, poeziile în grai bănăţean şi chiar poeziile în limbă literară.