CARNAVAL

e toamnă iar

în târgul de vocale

cuvintele-cuvinte

au mai scăzut din preţ

se rãzboiesc pigmeii-n

talciocuri literare

şi-nspânzurã orbita

vreunui atom răzleţ

şi Doamne cum oraşul

cultivă ciuperci albe

şi încă nu se simte povara cuvântului-cuvânt

în pieţe se plantează

doar schije de silabe

şi iată Alfabetul

rămâne-n necuvânt

EXISTENŢĂ ALBASTRĂ

ne amăgim cu visuri în cădere

şi lutul nostru verde ne înfrânge

luptând noi curgem tainic în tăcere

iar cerul îl simţim adânc în sânge

şi trecem prin oglinzi mişcăm păduri

şi miri ne logodim sfioşi în ceaţă

iris albastru printre munţii suri

şi pasul duce către dimineaţă

MĂ ROADE-UN TAINIC ALIZEU

mă roade-un tainic alizeu

prin partea mea de inimă curată

şi un adânc mă biruie mereu

ca o maree argintată

în portul meu pe cheiurile-mi pustii

un vânt aduce ţãrmul dinspre nord

şi bărcile pescarilor târzii

alunecă osoase prin fiord

(Desen de Ștefan Popa-PopaS)