Approaching Warrington
mai ții minte de câte ori ți-ai așezat
capul pe umărul meu
în drumul de 5 ore cu autobuzul
din Luton spre Warrington?
(o dată sau de două ori ai și ațipit)
și cum am ratat oprirea
acolo unde
ne aștepta prietena ta
șoferul a anunțat: Approaching Warrington
dar până să ne dezmeticim
eram deja pe autostradă în drum
spre Liverpool
unde nu plănuisem inițial să ajungem
dar uite-așa
pocnind din degete
destinul a hotărât
că e mai bine
să ne schimbe puțin itinerarul:
stați voi cuminți copii
că mergem să-i salutăm pe Beatălși
ne plimbăm pe Royal Albert Dock
și vedem expoziția Beyond Van Gogh
unde ne imersăm
într-o proiecție cu imagini suprapuse
de tablouri și frânturi
din viața pictorului
fiecare dintre ele o altă dimensiune
o altă posibilitate de a fi
un alt Warrington
în care
n-am coborât
(A. M.)
Mergând cu trenul pe malul mării
în Țara Galilor e ceață
și toate pozele
pe care le-am căutat înainte
nu seamănă
cu peisajul întunecat
care ne întâmpină acum
așa cum îl vedem, Llandudno
n-ar da bine pe o carte poștală
dar tot ni se taie respirația
mergând în larg, pe ponton
ce e deasupra noastră
e și sub noi
marea e o prelungire a cerului
ajunși în capăt, părem suspendați
într-un cadru metalizat
și tu ieși atât de bine în evidență
cu geaca ta roșie
și ți se distinge atât de clar
lumina din ochi
imaginea asta
aș pune-o în albumul nostru foto
despre care te întrebam
dacă e prea devreme să-l avem
(S. V.)
Hardd Hafan Hedd
în Llandudno a poposit
și Carmen Sylva
într-o vizită diplomatică
și a scris un poem pentru gazdele sale
în care descrie locul:
„un frumos refugiu al păcii”
devenit ulterior
motto
al stațiunii galeze
e ciudat cum se scrie istoria
și câte alte întâmplări frumoase
nu se rețin
trec neobservate
avem nevoie de o poveste
alternativă
a tot ceea ce s-a pierdut
ca să apreciem
mai mult nopțile în care
cei pe care îi iubim
se trezesc derutați
din cel mai îngrozitor coșmar
dar fiindcă suntem acolo
ultimul
lor refugiu
se liniștesc
și ne îmbrățișează
(A. M.)