În Zece Brumar, 2025, poetul septuagenar Adrian Botez (n. 10 noiembrie 1955), drept activ-neasemuit vulcan liric de Vrancea-Adjud (chiar şi anterior / posterior „[su]fixării centrului seismic în această cot-vrânceană arie“), prin analogie, se poate spune, la apariţia celui de-al 48-lea original volum al său de poeme, «Nimic nu e tragic ‒ nici măcar magic» (Râmnicu...
Karaoke Trebuia să te inventez ca să fii iarăși tuUrmează câteva zile cu soare și cu pănușiCu cercuri și frisoaneVei spune lucruri și le vei așeza pe umerii meiVei spune lucruri, iar eu îți voi acoperi gura cu lavandă, apoi ochii. Îndărătul oglinzii Crescuse arborele de cafeaPe marginea ceștiiÎn absența ta, arborele arunca totul spre...
copilăria avea mâinile reci le înghesuiam în buzunare le lipeam de soba fierbinte până când durerea devenea insuportabilă bulgării construiți cu migală se topeau rapid aceleași mâini frământau stângace aluatul de cozonaci îl botezau cu lapte rece se lipeau una de alta ca două siameze încăpățânate aplaudau frenetic din ele cădeau cioburile zilei cercetau ascunzișurile...
# # # iarna cu traista-i plină de povești lacu’ termal sovata te așteaptă să-l găsești aici în toate anotimpuriledoamne sau domnișoare te vor se bălăcesc mai mult goale vor copii să le ducă departe să fie mai viipoate nu-i bun acasă tauru’ poate le fură sămânța balauru’ poate nu-s pe aceeași frecvență cu celestelezile...
bătrânul ioachim tânărul ioachim și invers duminica nu e bine să fii trist/ ar spune convins tânărul ioachimmai rămân șase zile de experimentatduminica te-așteptde când? până când?de când lumina doare până când sufletul trece prin eaca printr-o anesteziede-acum până ierie o duminică dintr-o colecție de retrospectivemuzeul oaselor bătrânului ioachimobsesia lui pentru tânărul ioachims-a ales praful/...
Nu schimbăm lumea cu un poem Soarele linge crucea ferestrei iar ei nu mai vinTimpul trăiește în burta unui câine flămândEi nu vin pentru că ei nu mai existăSunt de acum degetele miriapodice ale samsaruluiIar în carapacea de aur și-au făcut cuib câțiva șoareci de câmpCu burțile spintecate mașinal de foameMai jos, pe potecă, o...
Morala pe când avea 12 aniîntr-una din multele ieșiri la pescuitîn zona râului McKenzieRichard Brautigan a fost luat la ocaziede un pederast profesionistcare a pândit momentul optimși l-a mângâiat pe piciordar el nu s-a panicati-a spus foarte calmcă e băiatul șefului de poliție din localitateși a scăpat nevătămat peste mulți anicând i-a povestit fiicei lui...
(Nu moartea, ci viața lovește). Nu moartea, ci viața lovește, iar eu am mâinile obosite din vremea celor părăsiți. Degetele sunt grilaje, lumina rămâne dincolo și parcă ieri înfrumusețam fântâni. Iubirea și moartea sunt inseparabile. Indrăgostiții așteaptă trenul întinși pe linii, deși în lanul de grâu lumea e mult mai mare. Sufăr de galben, altă...
În amintirea celor care nu mai prind iernile lumești. Îmi ești iarnă, umbră anume! Rece, lină, trecătoare, Îmi ești ruga ce se spune Azi în prag de sărbătoare. A mai venit o ninsoare, Am mai prins un vis târziu Şi în iarna asta mare Dorul meu e tot mai viu. Sub troiene adormite S-ascund ochi...
Primul meu leagănA fost împletitDin firele de părCăzuteÎnainte de vreme. Cei apropiațiAu contribuitCu câte unul,Mai scurtSau mai lung,Musai să fi fost albȘi caldCa o rază. Ai mei,VăzândCum creșteaGrămada,N-au mai întârziat șiS-au pus pe treabă. După un timp,Leagănul a fost gata.Și, ce mai lucrăturăLe ieșise!Cum începea el să se miște,Când soareleTreceaDeasupra lui,Șoptindu-i nu știu ce! Sau...