Mi Te-ai descoperit. Te știu.
Ești neînchipuit de viu,
Atât de viu, încât, de-ai vrea
Să mi Te-arăți, m-ai spulbera.

Și totuși, vii. Și totuși, ești
În inși subțiri, duhovnicești.
În marele tremendum, când
Cad sub săgeata unui gând.

O clipă numai. Și apoi
Rămânem veșnic amândoi.
Eu, om umil, din duh și lut,
Tu – Dumnezeul nevăzut.
(16.11.1998)