particularitate
restul lumii
e mereu amenințat
de războiul
ce se află
la o palmă distanță
războiul în care
aproapele moare
ca și cum
e cel mai
departe
și
sângele
suferința
strigătul lui
au devenit
particularitatea
altei specii
restul lumii din fiecare
nu mai beneficiază de niciun ajutor
și
în pustietatea
sângelui
suferinței
strigătului
are nevoie
de
viață
gloanțe adevărate
a nins azi
printre fulgi
puteai vedea
un război tăcut
trăit
mereu de vecini
pentru ca tu să rămâi
martorul atrocităților
și să le povestești
fetiței tale
ca și cum
ele se întâmplă doar în somn
însă ea simte că nu e așa
și te întreabă dacă ai făcut armata
ridici din umeri
cauți vioara pe care ai abandonat-o acum 30 de ani
nici azi nu știi din ce pricină
chiar dacă aveai auz absolut
și recunoșteai atunci
ca și azi
orice tonalitate minoră
ninge
în miezul nopții ăsteia
aici unde se trage cu gloanțe adevărate în oameni
și
din sângele lor
se face
o cărare
spre
mai departe
îndărăt
repede
repede
trebuie să scriu
ce nu trebuie să pierd
nu știu niciodată ce anume nu trebuie să pierd
știu însă
că numai cuvintele
pot adăposti
orice refugiat din calea efemerului
sunt multe războaie cărora le-am supraviețuit
fără meritul meu
mă așteptam să apară
dintr-o sincopă a inimii
sau numai dintr-o suspendare a privirii
însă ele
obișnuiesc să vină de aiurea
repede
repede
încât
toate cele
ale inimii și-ale minții
care ar fi mișto să rămână
se fac
praf și pulbere
până și cuvintele
îmi fac semne că nu mă mai pot însoți
și
rămas ultimul dintre toți cei care au reușit în viață
continui să merg îndărăt
ca să găsesc
măcar ecoul
primului
sfâșietorului
strigăt
dexteritate
din piese de lego îmi construiesc lumea mea
ne spune fetița
fericită
din umbrele pieselor de lego
ne construim lumea noastră
ne spunem
privindu-i fericirea ca și cum facem parte din ea
în timp
ce
umbrele
se lungesc
se subțiază
tremură
strigând ceva pe care nu-l putem auzi de aici
de unde
ne privim trupurile
ca pe niște martori ai unui vechi naufragiu
în timp ce fetița
știe
cu dexteritate
să potrivească strigătele mute ale fiecăruia
în locurile
de unde
începe să fie construită o nouă mentalitate
sau
numai
o schiță urbană
a
nostalgiei