Cunoscutul scriitor Vasile Bogdan – distins om de cultură, de televiziune, de emisiuni radio (și nu numai!) – , ne oferă, într-un impresionant dialog cu neliniștitul om al drumurilor lumii Tiberiu Stoia,  o călătorie fascinantă în jurul Pământului.

În jurul, de-a latul, pe traiectorii circulare echidistante față de cei doi poli, dar și în zig-zag între aceste repere. Altfel spus, peste tot. Vorbesc de volumul „În lume,  prin lumi” – oferit de Bogdan (pune întrebările) cel reactiv fiind marele geolog român, fiu al orașului Bocșa, Tiberiu Stoia.

Curiozitatea – firește că nu mă refer la degradanta indiscreție – e factorul ce ne-a permis să ajungem de la stadiul de ființe ale scorburilor, ale peșterilor, ale adăposturilor primitive, înjghebate din papură, trestie, crengi de copaci… la aceea de creaturi interesate de tot ceea ce găsea în dreapta, în stânga, în spatele, în fața noastră, pe scurt tot arealul în care viețuiam.

Milioane de ani ființa umană, pentru a ajunge dintr-un loc în altul pentru a-și asigura cele necesare existenței, s-a folosit doar de disponibilitățile proprii acelor vremuri – membrele inferioare, puterea brațelor, piatra, bastonul, sulița, arcul… Situația s-a schimba radical din momentul în care ființa umană a îmblânzit calul sălbatic. De atunci distanțele au… devenit mai mici, locul în care trebuia să ajungă… relativ accesibil. 

Și dacă puteau fi folosite, europenii au pus piciorul în orice loc în care se putea ajunge folosind calul, căruța, bărcile și luntrile în situația în care se deplasau pe un râu într-un sens ori altul, când traversau un lac al cărui mal opus era vizibil, de atunci fiind posibil să ajungi oricând, în orice loc din Asia ori Africa.

Da, dar dacă nu se vedea din acel loc Pământul?… despre care nici nu aveai cum să fii sigur că există, deoarece fiind pe malurile dinspre Apus ale Europei și Africii aveai în față… apă, doar apă; fiind pe malurile răsăritene ale Asiei și Africii aveai în față… apă, doar apă.

Datorită curiozității, judecății și îndrăznelii se poate contura o idee, folosindu-ne capacitatea mentală e posibil să ajungem la convingere, acesteia urmându-i inițiative. Această frază mi s-a dezvăluit după ce am citit ultimul paragraf al copleșitorului volum dedicat unuia din cei mai mari călători din lume din România, bocșanul Tiberiu Stoia.

Când recomanzi o carte ce te-a capitivat, folosești formula… cumpăr-o, sau… citește-o, sau… e deosebită. Eu o să procedez altfel. O să înșir câteva din formulările ilustratelor de la finele cărții: „La Blumenau, în Brazilia… germană”…, „Copacabana”…, „Orgile Cascadei Iguazú”…,  „Oceanul Indian la Port Dauphin, Madagascar”…, „Antsirabe, Madagascar”…, „În  Sierra Madre Occidental”…, „Statuia Libertății din Ciudad de Maxico”…, „Teotihuacán, Piramida Lunii”…, „În rezervația Zion din S.U.A.”…, „Gran Canyon”…, „Urme romane la Volubilis, Maroc”…, „La Mijlocul Pământului, în Ecuador”…, „Patagonia, masivul Torres del Paine”…, „Capul Horn. Zâmbiți, sunteți la Capătul Pământului”. Altfel spus, câteva, doar câteva!, dintre impresionantele minuni ale lumii. Pentru text mulțumiri biologului Tiberiu Stoia și scriitorului Vasile Bogdan, pentru felul în care se prezintă volumul editurii „David Press Print”, pentru imaginile de la finele cărții călătorului „În lume, prin lumi”, distinsul biolog Tiberiu Stoia.