Întrebări inutile în vremuri ostile
1. Ce sens să aibă viaţa,
când, dimineaţa,
ţi se croieşte programul generos,
aiurea, frumos de păgubos
(simţi cum cineva îţi crapă capul
îţi scoate cunoştinţele vechi
îţi toarnă altele noi și în urechi
te-auzi singur și nu mai ştii
cine ai fost, cine vrei să fii).
Alături tuşeşte îngerul între norii rozalii,
se roagă cu conştiinţa împăcată
(doar e singurul înger-fată),
se roagă
ziua-ntreagă
pentru statuia de aer ce din tine să se nască
să vieţuiască,
să se-nmulţească,
să crească
în vremuri de iască
la întrecere cu florile ierbii
(departe şi lupii şi cerbii,
aproape doar ultimul meu chip
dar şi acela din nisip).
2. Există câteva lumi de pripas
unde nimeni nu a rămas,
şi-au trecut în revistă şansele doar
au lins aerul amar,
au bifat
şi-au plecat.
Există o lume în care ai vrea să ajungi
să inspiri aerul curat din pungi,
să te bucuri de cerul înstelat
cu leduri şi spoturi marcat
şi vocea mieroasă în minte-ţi va spune
că eşti singurul din cea mai bună lume.
3. La capătul străzii mele
e capătul lumii de stele
pentru femeia aceea purpurie,
cu zâmbet de greblă pustie,
mai degrabă lăsată
decât îndelung uitată,
cu părul sârmos
şi soios,
purulentă,
dementă,
şi absentă.
Din când în când mai prezice
ceea ce nimeni n-ar zice,
că va fi mai bine decât se poate
şiviaţa mai ieftină decât trecerea-n moarte.
Uneori o privesc aşa cum rămâne
mereu la capătul ei de lume
cu nasul stâlcit şi vocea dogită
cântând despre lumea ei împuţită
şi mă întreb dacă nu cumva oare
şi dinspre noi răzbate aceeaşi duhoare.
4. Se strecoară calul albastru printre şinele de tramvai
dar, vai,
nu are cum să coboare domniţa minunată,
ce pată
pe chipul oraşului unde reforma
miroase-a şaorma.
Şi Făt-Frumos
coboară din jeep-ul răpciugos
şi-i cântă de la-nălţimea copitelor negre
despre iubirile lui integre.
Se pune de o mare tragedie
în lumea noastră străvezie
în care orice telespectator
se crede actor
sau antrenor,
toreador
solist în cor,
politician
fără un ban
şi, culmea, ştie
ce se va rezolva mâine pe hârtie.
Aşadar, domniţa,
(din viţa
Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici,
frumoasa adormită din pădurea de urzici,
Ileana Cosânzeana, fata de împărat
Roşu, Verde, Umed sau Uscat)
nu putea să coboare de pe calul albastru
să-şi ia extrasul CF de la cadastru
şi a trăit aşa cu nopţişidimineţi
până la cele mai adânci bătrâneţi.
Precum…
Cerşetori din toată lumea, uniţi-vă,
precum păsările cântătoare după ploaie,
precum corul antic al furnicilor,
precum câinii bătrâni abandonați,
precum furtuna care vine și trece,
precum aerul rarefiat adus din munți în borcane,
precum fantomele prietenilor deveniți nume de străzi,
precum satul care te privește cu mirare când vii,
precum orașul ca un căpcăun aromatizat sintetic,
precum cetățile care-și primesc cu urale învinșii,
precum femeile deșelate de mulțimea avorturilor,
precum gălbenușul separat de albuș,
precum tu cu ochii spre vitrina cu dulciuri,
precum tramvaiele forfecând liniștea creației,
precum buldozerele nivelând cimitire,
precum excavatoarele scormonind după aur,
precum bogatul care nu crede săracul,
precum săracul care nu crede bogatul,
precum stepul seamănă izbitor cu valsul,
precum scorpionul încremenit în cubul de plastic,
precum oamenii ce străpung aerul marmelados,
precum tot vălmășagul cuvintelor absurde,
precum avalanșa de cărți prăvălite peste tine,
precum iubirea ce naște indiferența,
precum indiferența care duce războiul în cer,
precum locurile cunoscute devin străine,
precum locul liber rămâne așa până la capăt,
precum vatmanul, o femeie, în fine,
precum furioasă cum vine
să-ți mângâie părul și să te întrebe
de ce nu vrei să cobori la ultima stație,
precum o privești cu uimire
și-ți dai seama că seamănă cu mama
sau cu bunica, sau cu amândouă,
precum fluturii din stomac se duc pe pustii,
precum crezi că știi că fumul ofrandelor
ajunge în cerul gol de zei și sfinți de-a valma,
precum amintirile tale neașternute pe hârtie
se șterg ca atâtea altele din minte,
precum furnica așteaptă talpa zilei să o strivească,
precum din mine, cândva, va crește o floare
de trandafir sau de mătrăgună,
precum cerșetorul la marginea cimitirului
urează drum bun morților din lume pentru colivă,
precum nimic nu se pierde,
precum nimic nu se câștigă,
precum totul se transformă,
precum…
