ÎNDĂRĂT ȘI ÎNAINTE
Cine eşti
Dacă Casa ta
E dincolo de poarta
Din stânga mea
Acolo-n Casa mea
La intrarea de la stânga ta
Eu evadez dorsal şi pâlpâiesc de dor
Ca seva din stejarul secular
Pe salba roşie pierdută la un târg
Tu cine eşti Eu cine sunt
Grefaţi de atâtea întrebări
Am putea să fim atuncea Noi
Plecaţi de-acasă în periplu
Ca acele ceasornicului
Să locuim pe strune de văpaie
Căutând mulura nimbului
Unde să ne măsurăm tălpile
Să batem cui pe cui de rozmarin
Să ne aşternem cuibul cu balsamuri
Să punem toamnelor zăbrele
La intrările din stângile noastre
Cu gingăşie tatuate
Hai să tragem clopotele
Să ieşim din Case
Să căutăm la curcubee
Cutia penitenţei negre
Ecouri răsfirate-n depărtare
Cu tot ce-a fost şi nu mai e e
Ne parcurgem Îndărăt
Înainte prin Sud-Est
Un Aed ca orbul Homer
Şi-o Romanţă-mirosniţă Tristă
Orfică eclipsă viitoare
Un lied Un Song sau o Pesnia
Cu tot ce-a fost şi poate este
SPRE PIRAMIDA ARGINTATĂ
S-a pierdut în noapte o stea divină
Şi perna cea de aer
Cu gura de albină
Sugea un vis în ceaţă
Şterg geamul împăienjenit ca o mireasă
Mă-ntrevedeam
Ca pegasul pe-o Piramidă argintată
Admirând în inimă şi cuget tot Banatul
Din mantaua ivoriu-albastră
Ziua-şi dezvelise vârful inocent
Se ridica o rândunică prin fereastră
Şi-mi amintea cum o vegheam
Cum Piramida se proptea
De cele patru tâmple ale noastre
Clarific onomatopeea-n zoruri fierbântate
Şi tind acum să urc
Spre sunetul din clopot
Criptice parabole
Dinspre vârtejul de argint
Care din mine bate
Spre Piramida argintată
S-a regăsit în noapte steaua mea divină
Mă-mbrăţişa ca pe un vis cu inocenţă
Şterg geamul ochilor
Şi Ea-şi arată
Cele patru feţe către soare
Urcăm apoi spre Piramida argintată
Să admirăm din sultet tot Banatul
Aşa e datul ca să zburăm spre Steaua minunată
Spre altă lume
De Crăciun înaltă
La Orşova se profila ca un mister
Chipul lui Emin în ochiul unoi nor de stele
Imaginea părea de la Uzdin
De fapt nici nu mai ştiu De la Coştei
Eu o priveam din pragul unui val
În ritualul Unei sute Trei
O fee dintre pământeni cu voaletă
L-a tălmăcit ca un îndemn
Spre un sărut gerunzial de gradul cinci
Să o ridic apoi spre norul sidefiu
Ca să devină liră în eden
Cu sufletul cel nobil de Valahă
Să-şi reverse aripile graţioase
Peste şapte doruri şi iubiri
De-atunci cu trupul ei luxură E cumpănă
E vis şi peste Dunăre se-ntinde
Ca lacrima supremă şi dulceagă ce răsună
La poarta lumii noi în noul paradis
Ca o icoană cu chipul afrodin
De fapt abia acuma ştiu
Imaginea e din Coştei sau din Uzdin
Sau poate chiar din Bucureşti Din Iaşi sau Chişinău
Ea stăruie tacit în minte şi-n mileniu
Cu noi oglindă în oglinde
În poarta cerului suprem
Şi mai aproape de departe din lanuri bănăţene
Imaginea-i divină pe creasta unei stele
RITUAL MAGIC ÎNRUDIT
În ce zi sântem?
Suntem în toate zilele
Iubita mea
J. Prevért
Ca pe Zâna Pomenirii fără de sfârşit
Sculptorul Orfeu îşi aşteptase Perla
Cerul să o vadă modelată-n chipul de palmetă
Cu ochii de mercur şi aripi de argint
Fromoasă ca scoicile din Marea Neagră
Ce surâdeau într-o splendoare destinul prelungit
În dimineaţa aceea auroasă
Ca un răsărit din galbenul de sus
Sâmburii din creier zburau ca-n piuă
Se frământau apoi în miez de vară
Ca lutul la dospit
Şi Perla semăna a pâine caldă
Ca Venus fără brâie Doar cu salbe
Şi foc din coapse aurii
În ziua cea mai mare la Horezu
Gândurile au urcat pe-o creastă de cocoş
Şi Perla cu chipul modelat
Părea misterioasă ca Selene
În ritualul magic înrudit
Cu ornamente vălurite într-un falnic zbor
Ca un îndemn de dragoste sub artificii
Precum albina îndulcită cu polen de sânziene
Galbenă Magică Sublimă
Surâdea din lanul presărat cu maci cornuţi
Halucinant ca vraja Doamnei Pogany
Şi toată ziua până în amurgul roş-portocaliu
Miroasea a fân cosit
RUGĂ
Din ecoul sărutului tatuat pe tălpi
Răsună timpul ca mister vulcanic
Iar norocul e plecat pe Dunăre-n aval
Rămân speranţele ca urmele
Zidite pe gherdapuri
Şi-n faţa lor o rugăminte la troiţa vie
A ctitorului ce pare a fi nabab
Cu privirea aşternută în sus
Şi zvâcnetul sărutului ce vociferază
Reverberat în murmurul de apă jos
CONTINUAREA VIEŢII
Fiilor mei Igo şi Alexandru B.V.
Lângă Mânăstirea Kovili
În vârful arborelui
Care şi-a uscat inelele în trupul vertical
A crescut un cuib de berze
Iar din sărutul lor cel prelungit
Creşteau puii în largul lui Zeus
Imortalizam imaginea ce se-ntindea
Prin plantaţia de aronie
Poticnindu-mă de o potcoavă
Înrourită din ochiul unui cal
Ce noroc îmi spuse Alex
O luăm cu noi
Cu tot cu visul tropotului nadiral
Dacă nu te potcoveşti
O cari pe drumurile tale De noroc
Ca o Continuare a vieţii
Şi-i satisfaci plăcerea
Precum zborul gnostic puilor de berze
Care după ce s-au giugiulit
În aceiaşi clipă au făcut virajul
Pe ţesutul zenitului infinit
Şi dusu-s-au peste Santa Maria della salute
Spre doi luceferi
Către sempiternii Laza şi Mihai
IMAGINE COSMICĂ
Când rădăcina prinde trup
În faţa casei printre sânziene
Cu altă rădăcină se-mpleteşte
Sporind şansa de-nălţare-n timp
E un gutui cu o gutuie
Se-ntinde o ramură
Şi alta se întinde
Ca un pom al vieţii
Din sărutul lor Atunci
Mai creşte un sărut
Ce încolţeşte-n sunet de potcoavă
Spre cerul oglindit în apă
Se însoreşte o galbenă gutuie
Şi un gutui cu buzele-i gălbuie
Imaginea lor cosmică
Limpede şi pură Curge
Creşte-n bolta-ncoronată din fântână
Ca un izvor de temelie al casei
În timp ce ea devine viaţă
În inima pământului albastru
Vântul le răsfaţă cumpăna-n balanţă