Noul volum de versuri, Gânduri… În zori-de-seară, semnat de Daniela Văleanu, aduce în prim plan un șir de ipostaze lirice, difuze precum viața însăși uneori, stări care transmit starea de spleen, dar în același timp, deconspiră o conștiință lirică ancorată în realitatea imediat înconjurătoare, care nu doar constată, ci ia atitudine și vibrează la orice pulsație a acestei realități, dovadă că multe din poeziile Danielei Văleanu au un aer sentențios dat de finalul multora dintre ele.

Poeziile Danielei Văleanu nu au titlu, sunt scrise cu nerv, alert și tot în acest fel se pot și citi, stările poetei fiind astfel transmise aproape instantaneu. Nu e nevoie de un efort de decriptare a mesajului liric, acest lucru fiind și atuul autoarei față de cititori. Titlul volumului conține o contradicție pe care cititorul este chemat să o descifreze în propria sa manieră și viziune. Poezia se naște din orice senzație sau stare pe care autoarea o are la un moment dat din zi sau într-o anumită zi sau oră. Starea este laconic surprinsă în esența ei, fără prea multe artificii stilistice de prisos și transmisă cititorului:

Urme sângerii / și urme albe / după cum sunt / de proaspăt mângâiate / de soare

sau: Se plimbă-n grup masiv / nori gri deasupra noastră / n-au nicio treabă / se plimbă alene / deasupra orașului / unii ținându-se de mână gri-albaștri / fără să le pese / de-ngrijorarea noastră.

Luminile farurilor, zăpada, mocirla, ploaia, materia și metamorfozele ei sunt subiectele și temele care creează stările lirice pe care poeta se simte datoare să le transpună pe hîrtie și să le împărtășească semenilor ei. Nota intimă a poeziilor nu e una pesimistă; întotdeauna, autoarea lasă să se întrevadă și o urmă de optimism în multe din versurile care compun volumul: Raze de soare / în camera umbrită / momentul sublim / Lumină.

Este foarte interesant – și sunt foarte rare situațiile în care poeziile care  compun un volum de versuri să nu aibă un titlu, dar să penetreze mintea cititorului prin senzația de complementaritate, inducând ideea că  versurile compun un tot unitar la nivelul volumului pe de-a întregul -, cum autoarea, care nu este deloc începătoare în ceea ce privește creația poetică, creează acea stare prin care cititorul este chemat să citească întregul volum odată ce începe lectura primei poezii. Există în mod evident un dualism structural, dar și unul ce ține de percepție și interpretare. Putem recepta poeziile ca fiind creații separate, independente la nivelul întregului volum, dar, în același timp, putem la fel de bine să considerăm poeziile ca făcând ,,corp comun”; în acest caz s-ar putea lua în considerare că poeziile au un titlu și anume chiar titlul volumului de poezii. Această dihotomie este însă un câștig pentru Daniela Văleanu, deoarece aduce mesajul poetic la un nivel superior în ceea ce privește decriptarea sa de către cititor.

Deși fără titlu, poeziile sale au un caracter unitar prin temele poetice surprinse, prin modulațiile lirice pe care le propune cititorului, modulații extrem de bine articulate în context, ce devin tot atâtea arme stilistice care din nou sunt chemate să susțină starea de lirism și ideea poetică deopotrivă. Impresia pe care versurile Danielei Văleanu o lasă cititorului este tonică, plină de sensibilitate, dinamism pe alocuri, respirând de elementele autenticității, Dealtfel, poezia are la bază sensibilitatea autoarei dublată de perspectiva cotidianului, a lucrului banal pentru mulți dintre noi, dar care pentru poet devine semn și semnal al conștiinței poetice veșnic în alertă și gata să ,,riposteze” cu armele ce îi sunt la îndemână, cu armele artei sale.

Stranietatea străzii surprinsă ,,cu garda jos”, adică cu tot ce are mai puțin de oferit sensibilității umane, prin invocarea elementelor ce accentuează această stare aparent inestetică (elementele naturale, materia) demonstrează că Daniela Văleanu nu este indiferentă la ceea ce se întâmplă în jurul ei și oferă semenilor crâmpeie din aceste stări lirice ce-și au o profunzime aparte, intrinsecă.

Există o anume atitudine față de scris și față de poezie, deoarece putem observa nota ușor sentențioasă, un fel de concluzie la care cititorul invitat să reflecteze, pus față în față cu propria sa identitate culturală și chemat să emită o anume judecată cu privire la mesaj și la ceea ce transmite poezia dincolo de aspectul estetic.

Pentru Daniela Văleanu, poezia e o stare de spirit. Permanent în alertă, contemplativă uneori, alteori constatatoare și lapidară, dar niciodată indiferentă la spectacolul pe care ni-l oferă viața sub diferitele sale aspecte, Daniela Văleanu ne provoacă, prin intermediul versurilor sale, să-i fim alături în acest tumult spectaculos al vieții, grație unor structuri lirice bine modulate și susținute de text de la începutul volumului și până la sfârșit, ceea ce face ca Gânduri… În zori-de-seară să reprezinte o realizare notabilă în cariera literară a autoarei și semn al  maturității sale creative.