Rod invers
Rotund te cerșesc a memorii
Când haruri în ruine declini,
În fante te joci, iluzorii,
Și aripi spre umbre înclini.
Când timpul rotat plânge-a muguri,
Tu du-mă pe al lumii pridvor,
Vindecă-mi dependența, de-a pururi,
Respirului de-aer, prin dor.
Pe buze-mi citești dintr-o mare
Cum pe umăr aminul se-așterne,
De niciunde mai cade o zare
Spre murindul cu brațe materne.
Și totul e zbor dimprejururi
Cum se-nchide o rană, umil,
Evadează-n cireși albe ruguri
De jăratec noroi calofil.
Al cincilea anotimp
Plecată rugă spre nemărginire
Ești ca o toamnă nudă, dată-n floare,
Nici Moirele nu au atâtea fire
Să lege drum cu drum spre îndurare.
De prea mult cer oftează primăvara
Printre vitralii des ningând stamine,
Când timpului prelung îi iei povara
Și îngerii coboară prin cămine.
Tu îmi trimiți solar din sânziene
Solia magilor spre aurore,
Topind conturul în arteziene
Miresmelor cu dezmierdări sonore.
Șoptind în rouă calde hieroglife
Eu mai aud colinde de vestale,
Prin răstignite clipe apocrife
Din sefiroturi tu presari petale.
Amintire
Eu te priveam cum scrii în cartea lumii,
Te îngreunai cu seve de lumini,
În depărtări tuna: Talita kumi!,
Îngerii urcau pe scările de crini.
Ne legăna o mamă-n depărtare
Și rătăceam în labirint de curcubeu,
Rosteam cuvinte noi, fără hotare,
Iar lângă noi murea câte un zeu.
Iubita mea cu buze de argint
Iubita mea cu buze de argint,
Noi depănam un soare-n labirint,
Venea ca un parfum rostit un plâns,
Cu mâini de muguri ne țineam mai strâns.
Înaintam în raiul cel baroc
Și îngeri semnau condici de soroc,
Pe glezne ape doar de stele-aveam,
Din aur și argint ne împleteam.
