TELEFONUL

A sunat telefonul lung

și cu vocea dospită m-a luat la zor

un bărbat cu numele Yung

că m-a văzut la televizor

într-o gură de tigru cretin

venit pe ulița herților

îmbătat cu sânge de la un festin

dincolo de ochii porților

nevăzute pe sticlă în nici o culoare

dar deschise de Yung ca din carte

și simțeam că mușcătura mă doare

deși aveam telefonul deoparte

iar receptorul urla în ureche

primind ordin să iau o pastilă

din alea amare fără pereche

altfel o să-mi plângă lumea de milă

că tigrul a mai fost și turbat

și începuse omul să-mi descânte

fără să fiu întrebat

de-i curgeau în bale silabele frânte

simțindu-mă căzut într-o silă

cu telefonul bolnav de bubat

până a început uimirea să cânte

și Yung a-nțeles că-n viață se minte

LIMITA DORINȚEI

Când te străduiești să treci dealul 

care te desparte de orizont

și nu ajungi în vârful lui

înseamnă că ai greșit drumul

precum mi s-a întâmplat

când am vrut să unesc cerul

cu privirea mea răstignită

în dorința oprită

unde nu poți ajunge niciodată

PRIVIRI NEUITATE

Peste întâmplarea de ieri

s-a lăsat tăcerea proiectată

între două priviri neuitate

de la marginea drumului

ce trece prin lumina putrezită

din plânsul dimineții

zilei mele de naștere

când prietenii mi-au adus amintirile

să le dau nume de zei

omorâți de feți frumoși

în capcanele vorbelor

de la izvoarele apelor vii

slobozite în nemurire

ADUCERI AMINTE

Când te dor amintirile

izvoarele curg în ochi

până când te simți aruncat 

cu timpul în valuri zdrobite

de clocotul sângelui

înfierbântat pe umbre pierdute

se aud așteptări în vuiet

în crucea singurătății

curgând în vibrații de dor

în așteptarea apelor din izvoare

să rămână boabe de rouă

ROTUNDUL TIMPULUI

Mi-am destupat simțurile

cu semnul crucii

încrustat în umbra mea

trecută prin polii universului

și am înțeles că începutul

a pornit din rotundul punctului

pierdut în goana lui Dumnezeu

să schimbe înfățișarea neștiutelor

proiectate în laboratoarele luminii

mi s-a făcut un semn

între zi și noapte

desenat pe dunga orizontului

ca o mână uitată în chemare

până am plecat mirat

să dezleg neînțelesul mâinii

trimisă peste drumuri și ape

ca o jumătate de cerc

intrat în elipsă