Karaoke

Trebuia să te inventez ca să fii iarăși tu
Urmează câteva zile cu soare și cu pănuși
Cu cercuri și frisoane
Vei spune lucruri și le vei așeza pe umerii mei
Vei spune lucruri, iar eu îți voi acoperi gura cu lavandă, apoi ochii.

Îndărătul oglinzii

Crescuse arborele de cafea
Pe marginea ceștii
În absența ta, arborele arunca totul spre mine
Cum aș putea să interpretez pofta de moarte a unora
Ce aș spune camerei colorate exclusiv în roșu
Sau corăbiilor din porturi îndepărtate
Nimic din toate astea nu clipește mai insistent
O vagă senzație de foame și nebunie.

Veioza

nu ne dorim niciunul din noi să lămurim lucrurile

nu ne dorim să știm ce se poate întâmpla

oameni care ne povestesc despre bulgări de zăpadă căzuți abrupt din cer

și suflete vesele dincolo de puterea mea de înțelegere

de ce ești

de ce a trebuit să fii

criminalul în serie are o casă modestă și o mamă bună

doar podul geme de vechituri

amintirile lui zac în trombă printre păsări oameni și ochi ficși

eu sunt rochița pleoștită și plină de praf din spatele veiozei cu desene ciudate.