La acatiste

Diluând un om
lumina distinge
microbii celebrii
să rumege somnul

*

printr-un fir de busuioc
nările sparg un deochi
respirator

*

prin gene picură
clipele prin cratime
despart limitele
oprind sensuri

*

prin crengi
rup luna
cu gândul la un măr
împreunând prin stele
degetele

*

secunde desfrânate
acrobau organele
contrare
dezlegate în amplificare

*

noduri albe
noduri negre
sparg spinii asfinţitului
în abdomene

când aerul învecheşte
nările
se conservă în răsărit
rănile

*

poarta urmei
trântind trupul
curentul palma

articulând umbra
asfinţită
în identificare
împlinindu-l

*

de vânt se mătură
pământul
prin lentilele de sub
norii se taie
să spună amin

*

când pasul se înnodă
pământul inversa
pe celălalt
cu rădăcinile în cer

*

o cifră amplifică
un singur calendar
multiplică urma unică
a cuiului din cruce
înfipt în univers

*

prin groapa privirii
despletim rădăcinile
adâncului din ghemul
vederilor

*

când niciun fruct
nu scutură din cotor
germenii
pământul înălbitor
ridică
pomii fructiferi

*

balansoarul
privirilor alcoolice
precipită nudurile
legănându-le

*

hemoragiile verdelui
inundă ochii când coc

fiorii de mentol
blocau melcul
într-o casă părăsită

*

sensul filtrat
înfileta
paralele negre
singurul tămâier
mântuind venele

*

privirea în cumpănă
aduna prin două
vânturi consolate
fructele

*

degetele sapă în unde
groapa plimbătoare

după vârtejul gândului
tastatura pielii fluieră
când prin degete
se sugrumă aerul

*

caii negrii tropăiau
fereastra deschisă
prin ore de aerisire
prăfuiau

*

prin perna lacrimei
înotau rechinii practici
enervând oceanele
retrase într-o şezătoare

*

lumina învierii
spălă de oboseală
tenul,
mascând
fiorii de odihnă

*

prin confiscări
de subterane
vibrau locurile
tămâiate

*

dezleg retina
din păcatul nevederii
când aprind
părul lumânării

*

flama încolăcită
pe intestinele de vipere
tăciunii vii furnicăie

*

prin stelele virile
se aglomerează vii

*

cos visele
pe roba unui preot
fiindcă hârtia
adoarme
legănând degetele