Carmen Odangiu: În loc de aripi, un ghiozdan

Carmen Odangiu: În loc de aripi, un ghiozdan

Seara

Soră  mică, soră mare,

au fost astăzi la plimbare.

De plimbat s-au tot plimbat,

de jucat sau tot jucat,

până către înserat.

Cuibărite în maşină

lasă geana pe lumină

şi de-atâta leneveală,

tolăneală, cuibăreală,

le cuprinse-un somn de iarnă,

dar, cum n-ar fi vrut să doarmă

şi cum ziua nu sfârşise,

ele se jucau în vise…

Urbană

Copii, maşini, semafoare,

părinţi,citire,dictare,

parcuri,bunici,tobogane,

caiete,patine,ghiozdane.

litere mari, litere mici,

labirint,

zebre,

pisici…

Ajunge!

Şi haide,

în leagăne să ne cuibărim,

în leagăne,

leagă-ne,

să dormim!

Şcoala

E dimineaţă, zi de şcoală.

Desprinse din înghesuială,

două fetiţe duc în spate

o poartă mare de cetate.

Cea mică, strânsă-n fâş ca-n sine,

de-abia mai ţine

în loc de ochi,două măsline

şi-n loc de aripi, un ghiozdan.

Iar tatăl blând

o mână-ncet,

ca pe-o oiţă la saivan

sau ca pe-un mânz,

ce ne-nvăţat e cu zăbala.

Hai, hai…Bye-bye!

Vă iau la prânz.

Să-nceapă școala!

Lumina

Știu că lumina vine de la soare

sau dintr-un foc aprins pe câmpul gol.

Din miez fierbinte cade rostogol

și se desfiră peste-o lume-n care

e un poet ce vede răsărind,

din ochii negrei, noapte și mister.

În ochii tăi, oglinzile se-aprind.

Lumina vine și se-ntoarce-n cer,

de parcă-n ei din nou s-ar fi născut,,

mult mai curată ca la început.

( Și-i totul adâncit, multiplicat,

într-un tablou lăuntric luminat,

ca și cum văzul însuși ar conține

o cameră filmându-se pe sine.)

Jar

În zadar

luna lucește

sus pe ceruri ca un far.

În zadar

veverița își rotește

ochii ei de chilimbar.

În zadar, fiindcă-n ochii tăi de jar,

toate care luminează,

strălucesc și scânteiază

se afundă, se topesc

și din miezul lor răsar,

mai aprinse,

iar și iar…