Ca de obicei, la prima oră a dimineții, imediat ce se deschide magazinul, mă prezint pentru a cumpăra un croasant și a trece în revistă noile apariții de la standul de scule și unelte.
Azi, la raionul de fructe, e un grup de patru femei: o bunică, o mamă și două fete. Apreciez că cea mică are vreo șapte ani, iar cea mare, doisprezece, cel mult.
Dinamica dintre ele e cam așa: bunica îi spune fiicei sale, mama fetelor, „buni”, iar celor două nepoate le spune tot „buni”. Mama îi spune mamei sale „buni”, iar celor două fete, previzibil, „mami”. Fetele i se adresează mamei lor, din când în când și pe un ton rugător (vor ciocolată, îmi dau eu seama), tot cu „mami”, iar bunicii îi spun, cum altfel, „buni”.
Așadar, patru femei și doar două nume: „mami” și „buni”.
Buni e cea mai câștigată. Indiferent cine o strigă, ea e întotdeauna „buni”. Mami, în schimb, e când „buni”, când „mami”. Fetele sunt și ele „buni” pentru bunică și „mami” pentru propria mamă. Între ele nu știu cum își spun. Bănuiesc că nici „mami”, nici „buni”.
Toate astea mă fac să zâmbesc. Și cât de inutile par, dintr-odată, numele.
Încerc să le ghicesc. Pe cea mică, hai să zicem, o cheamă Ioana. Pe sora ei, Ana. Pe mamă, Emilia. Iar pe bunică… mă gândesc întâi la Elisabeta, dar e prea complicat. Să-i spunem Elena.
Într-o conversație obișnuită, tot aici, în fața aceluiași stand, aș auzi „Ioana!”, „Ana!”, „Emilia!”, poate chiar câte un diminutiv. Poate și un „mami”, dar numai pe vocea subțirică a unei fetițe. În schimb, nu aud decât „mami” și „buni”.
De fapt, mai multe „mami” și mai multe „buni”. Patru oameni și două nume, legați printr-o rețea surprinzător de complicată de relații. Când e „mami”, când e „buni”, când buni îi spune mamei „buni”, când mami îi spune bunicii „buni”, iar cele mici le strigă exact la fel. La un moment dat nici nu mai știu cine pe cine cheamă.
Dar, dincolo de toată încurcătura asta, grupul, vorbăreț și vesel, se înțelege de minune. Mami cu buni. Buni cu mami. Și toate patru între ele. Iar pentru câteva clipe, printre lăzile cu piersici și caise, lumea îmi pare un loc neașteptat de simplu.