ce naiba căutam cu toții acolo
mă rostogoleam pe râul de foc
la gura de vărsare
acolo unde se achita nota de plată
în hora unor diavoli mici anorexici
se băgau și ei în seamă
mă împingeau cu sulițe roșii
o activitate
femeilor le plăcea tare mult asta
era ceva câștigat fără lucru mecanic
morții
mei cei loiali
nu mai erau capabili de gesturi
doar noi consumam energie
cu agitația noastră dezordonată
în euglena verde secționată
cu bisturiul cel luminos
la orele de biologie
acolo se zbăteau
fără ca profesoara să spună
păcatele clasificate de aristotel filosoful
le vedeam prin hublou
simple borcane
didactice de altminteri
bine conservate
încă nu primiseră
nume pe etichetă
erau învățate cu greul
credeau că asta este totul
dar nu se puteau abține
odată și-odată
tresăreau ce naiba
căutam cu toții acolo
cuvintele nu mai erau
nici ele ce fuseseră
seara când mi-a curs sânge din nas
nu avea de ce să fie consemnată
(în afară de cazul în care făcea parte
și ea din conspirație)
despre ce era vorba de câteva
zile Mama
mă tot avertiza
în visele de dimineață
dar eu când mă trezeam priveam spre fereastră
și se știe lumina face
visele să se evaporeze
ca măștile din țara Oașului
cu avertismentele lor legănate cu totul
dar ce spun după Mama au urmat bunicii
șiruri
de morți se înghesuiau la marginea
somnului
meu și așa agitat de ce naiba căutam cu toții acolo
mă rostogoleam pe râul de foc
la gura de vărsare
acolo unde se achita nota de plată
în hora unor diavoli mici anorexici
se băgau și ei în seamă
mă împingeau cu sulițe roșii
o activitate
femeilor le plăcea tare mult asta
era ceva câștigat fără lucru mecanic
morții
mei cei loiali
nu mai erau capabili de gesturi
doar noi consumam energie
cu agitația noastră dezordonată
în euglena verde secționată
cu bisturiul cel luminos
la orele de biologie
acolo se zbăteau
fără ca profesoara să spună
păcatele clasificate de aristotel filosoful
le vedeam prin hublou
simple borcane
didactice de altminteri
bine conservate
încă nu primiseră
nume pe etichetă
erau învățate cu greul
credeau că asta este totul
dar nu se puteau abține
odată și-odată
tresăreau ce naiba
căutam cu toții acolo
cuvintele nu mai erau nici ele ce fuseseră
seara când mi-a curs sânge din nas
nu avea de ce să fie consemnată
(în afară de cazul în care făcea parte
și ea din conspirație)
despre ce era vorba de câteva
zile Mama
mă tot avertiza
în visele de dimineață
dar eu când mă trezeam priveam spre fereastră
și se știe lumina face
visele să se evaporeze
ca măștile din țara Oașului
cu avertismentele lor legănate cu totul
dar ce spun după Mama au urmat bunicii
șiruri
de morți se înghesuiau la marginea
somnului
meu și așa agitat de excese
voiau să-mi spună
dar eu nu
îi auzeam și pace
asta îmi amintea o mulțime de lucruri
de mine când eram mic
tare mă necăjeau băieții cei dexteri
nu mă luau în seamă tot așa și sângele
curgea din nas fără
rost ca prostul
Mama flutura batista de dincolo
ce faci băiatul meu ai uitat ?
roșu
era ultima formă de țipăt
noi ne plângeam tot timpul
de una de alta îl plictisisem
pe Dumnezeu
cu pretențiile noastre meteorologice
dar ne era foame tot timpul fugeam
la Mama o luam de poale
se umpleau de lapte dealurile
când sugeam țineam ochii închiși
ea își astupa urechile cu ceară
cobora după noi iadul
devenea suportabil
iar iadului îi era teamă de Mama
atât de mult putea ea să ierte
toate cuvintele sunt adevărate
țipa Mama din vis
cu sângele roșu al nopții
dar eu știam ne mințea
când își pierdea puterea
cuvintele nu
mai erau nici ele ce fuseseră
voiau să-mi spună
dar eu nu
îi auzeam și pace
asta îmi amintea o mulțime de lucruri
de mine când eram mic
tare mă necăjeau băieții cei dexteri
nu mă luau în seamă tot așa și sângele
curgea din nas fără
rost ca prostul
Mama flutura batista de dincolo
ce faci băiatul meu ai uitat ?
roșu
era ultima formă de țipăt
noi ne plângeam tot timpul
de una de alta îl plictisisem
pe Dumnezeu
cu pretențiile noastre meteorologice
dar ne era foame tot timpul fugeam
la Mama o luam de poale
se umpleau de lapte dealurile
când sugeam țineam ochii închiși
ea își astupa urechile cu ceară
cobora după noi iadul
devenea suportabil
iar iadului îi era teamă de Mama
atât de mult putea ea să ierte
toate cuvintele sunt adevărate
țipa Mama din vis
cu sângele roșu al nopții
dar eu știam ne mințea
când își pierdea puterea
cuvintele nu
mai erau nici ele ce fuseseră