Dalia-Maria Rădac: Fluturașul surd

Dalia-Maria Rădac: Fluturașul surd

1.

Simptomele-mi sunt comerciale

Pe străzi necunoscute ochii tulburi

vânează caracatița cu tentacule care nu

îmi dă pace

Carnea-mi tremură

Înghit sec

mirosul de putrefacție îmi amintește de

oamenii care se sinucid în cercuri de

umbră

Scârțâitul cauciucurilor, graffitiul de pe

blocurile comuniste și tina de pe haine

trezesc în mine instinctul de conservare

care-mi spune că trebuie să pătez

cearșaful cu sânge 

 2.

Bucata de carne neexpusă

Șade la masa rebuturilor

Libertatea i-a izolat cușca

Fericirea îi e ecou a ceea ce au trăit alții

Se îmbracă cu regrete și

Umblă cu cârjele vieții

Adăpost îi e cerul

Refugiu-i berea

De ziua lui își dorește

Ca Viața să-l legene

3.

Fluturașul surd

cu dinții de lapte șoptește că

timpul e prea personal

ca să fie adevărat, suntem

abandonați plăcerii

de a exista

În spatele ferestrelor cu vocea moartă

pe buze îmi spui:

fiecare om. un chin