FEMEIA , TRUP PLĂPÂND
Am simţit-o : privea intens spre mine –
Femeie multă într-un trup plăpând
Erau priviri în straturi , strapontine
Tăioase-n sfârr de fus mereu torcând :
Dulce chenar pe căi lunecătoare
Dinspre trecut spre următorul rând
Privirea-i emana triumfătoare :
Femeie multă dintr-un trup plăpând !
Beam singur (sau cu mine?) , eram stare
Prin care mi-o fixam adânc în gând
Se revărsa dinspre senin o boare :
Femeia-suflet într-un trup plăpând !
În birt vin des poeţii la strânsoare –
Cel ce-i în mine e mereu bolând
El scrie vers ascuns , ascunzătoare – i
Femeia cea fatală-n trup plăpând
Suceam privirea crud retrovizoare
Prin ţuica sub mărgele-alunecând
Şi mă-ndemnam să-i cer o-mbrăţişare
Femeii – poză prinsă-n trup plăpând
Dar (e un dar !) se-ascunde o urmare
Prin cele sub desuuri atârnând :
Prinsă-n avansuri pururi răpitoare
Femeia – i dor prea mult în trup plăpând !…
LA VÂNĂTOARE
Este toamnă, cade frunza, în sezon de vânătoare
se stârneşte zarvă-n codru, intră frica-n răpitoare ,
că-n week-end, pe vreme bună, iese la ozon poporul
şi, cu puşca la spinare defilează vânătorul.
Pe cărări grele, cotite, prin locuri prăpăstioase ,
prin poieni şi prin desişuri fug fiare fioroase :
ursul, lupul şi mistreţul, vulpea, râsul, tot ce muşcă ,
fug de gloanţe şi alice, de miros de praf de puşcă !
În costume adecvate, buni atleţi, fain antrenaţi
cei din grupa 67, oameni sprinteni din Carpaţi ,
se întrec în alergare cu ciuta sau căprioara ,
cântă-n goarnă, suflă cornul de cu zori şi până seara .
E prilej de bucurie şi izvor de sănătate ,
paznicul de vânătoare-mparte prada cu dreptate :
deci, fac masă amicală cu cârnaţi, jambon şi caş
şi-alte bunătăţuri rare de la… „market” , din oraş !
Că vânatul pe jar dulce e snoavă… vânătorească ,
puşca se descarcă-n vânturi, omul vrea să ocrotească
faima şi mândria ţării, fauna pur carpatină…
să trăiască vânătorii şi Diana lor divină !
