Îndelung studiat, târziu recunoscut, fixat prin clişeistica şcolară, familiar tuturor, întreţinând, amăgitor, iluzia accesibilităţii, cu judecăţi stabilizate şi o clasicitate de necontestat, fenomenul Creangă impune prin singularitate. Iar exegeza, impresionând prin bogăţie, îndatorată unor grile şi standarde de lectură, inevitabil etapizată, vehiculând autoritare şabloane perceptive, deschizând noi piste „revizitărilor” (în anii din urmă: semiotică, simbolologie,...
O veste rea, într-un noiembrie cernit, a îndoliat lumea timișoreană. Dar plecarea lui Cornel Ungureanu este o pierdere uriașă pentru întreaga literatură română. Vom înțelege cu adevărat, abia acum, la despărțire, locul și rolul său în acest viespar scriitoricesc, răvășit de orgolii și dihonie. Retras în veșnicie, fie-i amintirea vie! * Debutând, încă student,...
Dacă ne-am propune să identificăm „vârstele” liricii lui Petre Stoica, am putea descoperi, fără efort, câteva etape în evoluţia poetului; dincolo, însă, de formulele testate pe durata atâtor decenii de trudă scriitoricească, desluşim, la o relectură integrală, un ton comun, conciliind prozaismul cu miracolul. O notaţie evocativă, transfigurativă, părăsind emfatismul primului Stoica, reconstituie, în numele...
Prozator de o elegantă discreție, dar productiv, cum l-a văzut G. Dimisianu, semnând un lung şir de volume, încercând a impune o nouă viziune în sfera romanului istoric, despărţindu-se, firesc, de limbajul arhaizant-eroizant, Radu Ciobanu (n. 1935) s-a refugiat în Istorie, brodând „ipoteze epice”. Evident că efortul reconstitutiv-problematizant se bazează pe o temelie documentară; şi...
Ca „serv hipocratic”, semnând de-a lungul anilor impozante tratate medicale (onorându-și, astfel, obligațiile profesoral-catedratice), Lucian P. Petrescu a intrat în lumea literară desfășurând, tenace, un proiect existențial. Un proiect de o „modernitate radicală”, poematic și „provocativ” (observase Daniel Vighi), forțând / sfidând gustul public, preocupat obsesiv (ca pariu riscant) de investigația sinelui, ivind cărți dificile....
Constatând declinul postdecembrist al poeziei, inflaţionară la o rapidă ochire, dar vlăguită, Ion Simuţ denunţase vehement, în diverse ocazii, autocraţia poeziei. Iar concluzia venea inevitabil: „nu se mai poate conta pe poezie”!, avertiza lucidul critic orădean. O literatură fără public, în era videoculturii, cu ierarhii în prefacere, acuzând ceaţa axiologică, năvala grafomanilor, boala autorlâcului, mareea...
Dedicat poetei Ileana Mălăncioiu (ca „ţintă fixă”), dosarul tematic întocmit de vetrişti (v. Portret în palimpsest, în Vatra, nr. 7/2017) dovedeşte, iarăşi, că înainte de a aparţine „castei marilor poeţi”, cum ne reamintea Eugen Negrici, autoarea Liniei vieţii este o personalitate puternică, intransigentă, de o frapantă rectitudine morală. Şi care, indiferent de împrejurări, asumându-şi...
Cuvinte-cheie: revistă, Anghel Dumbrăveanu, poezie, diplomaţie literară, „himerogonie”, om-punte. În vacarmul postdecembrist, odată cu explozia presei, printre atâtea iniţiative timişorene, „fructificând” statutul de oraş-erou, detonator al Revoluţiei din 1989, se cuvine menţionată o experienţă revuistică mai puţin cunoscută. Ea se leagă de numele lui Anghel Dumbrăveanu, un scriitor emblematic pentru spaţiul banatic, secretar...