Trecută prin lentilele groase ale unei rigori funciare, poezia lui Marius Arbănași este permanent subsumată unui climax anaforic, accentuând astfel o trăire poetică imanentă. Tributare ,,formelor universal admise” (Novalis), poemele lui Marius Arbănași conferă valențe axiologice simbolurilor ființei, ideilor a căror semnificație poate fi identificată în epicitatea construcțiilor cu efecte stilistice expresive asupra limbajului:,,Idee/...
