Intransigenta lui Bazil în ceea ce privește oamenii îi enervează pe mulți. Uneori, și pe mine. Nu știu dacă mi-e de vină zodia, temperamentul sau faptul că sunt o – cum se spune în Banat – vinitură. Or, vinitura, prin natura așezării sale în teren, trebuie musai să lase de la ea și să fie maleabilă. Joacă...
Într-un interval de timp scurt, de numai trei ani, Corina Ozon a publicat un volum de proză scurtă şi două romane. Trebuie remarcată uşurinţa cu care trece de la un gen la altul. Se zice că în volumul de debut al unui prozator, citindu-l prin vreme- sunt în el mai toate temele pe care le...
Făcând analogie cu „Poemele de pe patul de moarte” ale lui Walt Whitman (de fapt ultima ediție a cărții „Fire de iarbă”, încheiată cu câteva luni înainte de moarte) și cu „Puntea” lui Marin Sorescu, (s-ar mai putea adăuga – zicem noi – volumul „Obosit de umblet” al lui Valeriu Bârgău, publicat postum), criticul Al....
Plachete de sonete Aici nicicând nu-și scutur’ floarea merii, de Nicolae Șapcă (Editura Bucrek, Cernăuți, 2024), devine o cale a apropierii de Iisus. Trăim vremuri grele, pline de lipsuri și greutăți, iar singurul care îl însoțește pe om tot timpul este Iisus. Reîntoarcerea la credință, la divinitate, este remediul pentru boala în care se află...
Se scrie multă poezie la noi. E drept, starea de inflație indică și adevărul că majoritatea pretinșilor autori scriu versuri, nu poezie. Dar se întâmplă să dai peste volume interesante, despre valoarea autorilor cărora abia atunci afli. La Decebal N. Todăriță, de pildă, teroarea unui real demențial ca desfășurări implicând ciudatele „traversări“ ale temporalității din...
Cred că cea mai bună introducere la volumul lui Cristian Vicol este o constatare sumbră: printre cele mai tulburătoare cărți se numără acelea care, în loc să inventeze monștri, ne arată ce se întâmplă atunci când oamenii își duc până la capăt propriile concepții despre fericire, ordine și viitor. Cartea lui Cristian Vicol – Antiutopia....
Specializată în a devoala conexiuni ascunse, în a scoate la lumină părți și fațete total necunoscute ale unor personalități istorice reale, în a propune de fiecare dată o altă versiune – pe cât de viabilă, pe atât de plauzibilă – a unui/unor eveniment/e petrecute nu cu multă vreme în urmă ori, dimpotrivă, acoperite de negura...
Atitudinea scriitorului contemporan cu comentatorul lui face parte din operațiunea spiritual-artistică a încadrării unor ascendențe și filiații într-o (auto)biografie sufletească. De-o parte și de alta se iscă idealitățile peremptorii, fiecare investind opinii estetice, insistente fidelități în jurul axiologiilor textului literar (text cultural, altminteri). Nu mai e nevoie de masa de montaj a hermeneutului, interpretarea critică...
Cel mai recent volum care poartă semnătura scriitorului Robert Șerban – Știu pe cineva, proză scurtă, Editura Polirom, Iași, 2026 – nu constituie o surpriză: el pune în evidență un autor versat, care știe să-și transforme background-ul profesional (inginer constructor, artist vizual și jurnalist) într-un instrument de transgresare a realității în substanță scriiturală, care-și pune...
Sociolog, critic literar, eseist și prozator, profesorul universitar Adrian Dinu Rachieru are o operă impresionantă, scriind cu egală plăcere despre clasici, cât și despre contemporani, despre poeți, prozatori sau critici. Astfel, în timp, Eminescu și Creangă s-au întâlnit cu Adrian Marino, Nichita Stănescu și cu atâția alții într-o panoramă a literaturii române. Cu mult interes...