ce naiba căutam cu toții acolo mă rostogoleam pe râul de foc la gura de vărsare acolo unde se achita nota de plată în hora unor diavoli mici anorexici se băgau și ei în seamă mă împingeau cu sulițe roșii o activitate femeilor le plăcea tare mult asta era ceva câștigat fără lucru mecanic morții...
Lacrimă sub candela aprinsă Nu-i mai viaţa care-a fost, Nu-i nici lucru şi nici rost – Nu-i nici lucru şi nici rost Nu mai e nimic de ieri, Nu-s nici toamne, primăveri – Nu-s nici toamne, primăveri Nici poveşti cu Cosânzene, Nici cununi de sânziene – Nici cununi de sânziene Stelele pe cer sunt rare,...
In memoriamOlga Neagu Ce-aș mai fi vrut să spun alții vor spine,Ei mă îmbrac în veșnica tăcere,Azi nu mai sunt și ar ar fi o minuneSă o pot face! Cine să mai spere? Acum sunt un cuvânt printre cuvinte,Dar cine poate asta să-mțeleagăCând am uitat de-o inimă fierbintr,De-o viață ce-mi fusese cândva dragă? Azi întristată...
blaşcovici cu gura căscată după sputniknici nu ştiu când am crescutoioiţara mea bogată şi frumoasăpoporul meu harnic şi viteazlăboaiele mari şi muncite de cefere ale tateibunicii mei geace mat rata şi oracausoda şi chiloţii mei tetra de şraţcinema steaua roşie mehalabiletele cu un leu cin’zeci la filme cu tancuri şi konieţ justcoloanele de gheorghe nume...
Stevie Wonder Stevie Wonder cânta într-o cazarmă. Mesajul de iubire ieșea răvășitor dintr-un difuzor mic și palid agățat de perete. Din difuzor atârnau sârme încâlcite. Sub difuzor era fereastra. Printre zăbrele se vedea o stradă săracă încremenită în ger. Paturile din odaie stăteau suprapuse. Dacă nu erai atent, când te cățărai spre somnul obligatoriu, paturile alea...
Cea mai recentă promoție de scriitori lansați de Cenaclul timișorean Pavel Dan – una dintre cele mai semnificative pepiniere de poeți, prozatori, critici literari și eseiști din literatura ultimelor opt decenii -, îl înregistrează, alături de Alexandru Highyed, Andra Mateucă, Anastasia Coste, Adrian Petru-Stepan Alex Colțan ș.a, și pe Ionuț Manea. Prezent constant, înainte de...
Tot mai rar trece Dunărea prin oraş tot mai des vorbesc pe stradă tot mai puţină lume aude. Vorbesc, poate că şiţip, poate că urlu poate am înghiţit un lup şi niciun câine nu mă vede şi nici eu nu m ă mai aud. Mă-ntorc acasă tot vorbind mi se lungesc mâinile, picioarele şi toate...
Bună seara, moșulică, fiindcă-mi ești prieten bunAm venit azi pe la tine, dar nu știu ce-am vrut să-ți spun.Poate că a fost povestea de care tu ai uitat,Povestea cu o prințesă și un fiu de împărat,O poveste preafrumoasă, care pare demodatăPentru că și azi începe cu tristul „a fost odată”,Ori poate am vrut să-ți dărui...
CRISALIDA ETERNĂ De aici până la limita sufletului este doar o punte de cuvinte stropite cu sângele începutului la borna separării luminii de crisalida eternă adusă de îngeri în instanță pentru a hotărî vinovații de mersul în două picioare spre vuietul liniștii dintre nașteri de-aceea nu pot să cred în puncte pentru că în ochii...
TATA Stau, șir, sub viță, buțile de vin. Lucioasa lor statură se desfată Sub soarele-n amurg. Cu murmur lin, Ne umblă spuma-n sânge și ne-mbată. Zvârlim din căni tainul pentru morți. Pe margini, iarbă, neguri de frunzare. Desface tata ivărul la porți, Stă-n golul lor o clipă, plin de soare. Și-apoi se-ntoarce. Vinul ne-a pătruns,...