Poezie

175 de ani de la nașterea Poetului Național Dintre sute de catarge                         Care lasă malurile,                         Câte oare le vor sparge                         Vânturile, valurile?                         Dintre pasări călătoare                         Ce străbat pământurile,                         Câte-o să le-nece oare                         Valurile, vânturile?                         De-i goni fie norocul,                         Fie idealurile,                         Te urmează în tot locul                         Vânturile, valurile.                         Neînţeles rămâne gândul                         Ce-ţi străbate cânturile,                         Zboară vecinic, îngânându-l,                         Valurile, vânturile.

focul palid de care abia iau seama,icnește în vatră ca murmurul de șoaptedintr-un ciot sub plită, azvârlit de mama,să țină jarul treaz și peste noapte! mă învelesc cu plapuma care coboarădin noapțile care le simt în așternutașezându-mă-n odaie precum odinioarăadică acolo în locul unde m-am născut!l din când în când o rază mai tresarericoșând din frunte până spre tavande parcă...

CHIAR  ȘI  TU  ÎNTR-O  ZI  ÎȚI  VEI  GĂSI  LINIȘTEA  oh, minunata lume nouă și prefabricateleei cartierul rău famat mahalaua în caresângele sperma lsd-ul scârna și alcoolulse-amestecă și reconstruiesc recompunde la zero omul produsul finit al cărui capse-nvârte-n același ritm și sens ca altamburului de la mașina de spălat ori ca almalaxorului de la stația de betoane fără să vrea o...

Când toată lumea doarme te-aș privi toată ziua iar ziua ar fi oricum prea scurtăsă poată ajunge la toate ferestrele ochilor meite-aș privi cum îți pui mâinile cuminți să îmi vorbeascăte-aș privi cum împletești năvodul cu care-mi prinzi mereuîn ape stătute peștișorul fermecat te-aș privi cum râzi cum plângicum visezi cum urmărești norii cum fixezi pământul cu șuruburicum plutești cum...

Nu sunt unul dintre cei care… Nu sunt unul dintre cei care și-au părăsit locul natal Sunt cel întins în iarbă, în mijlocul câmpului. În bătaia Soarelui alb din Linești. Nu sunt unul dintre cei care și-au uitat locul natal, Fântâna de la marginea drumului, În capul satului, un crâng, un pod și un hududoi. Salcâmi și O băncuță de...

și iarna a-nceput să țină post în loc să ningă plouă abundent îmi amintesc ce ierni frumoase-au fost când eram visător adolescent              * îmi pare iarna o mireasă blândă care mă mângâie cu trena ei și îmi șoptește că ar vrea să-mi vândă surplusul de zăpadă pe cinci lei                 * deodată cerul se despică-n două şi-n loc să...

Sufletul stă și în păr tatăl meu cred că și acum încearcă să urce râpa aceea în care a murit. sunt sigură. era un om foarte hotărât, încăpățânat chiar. bine, după ce a căzut acolo, capul a crăpat puțin și cei de la pompe funebre l-au lipit cumva, dar tot nu semăna. așa că i-am făcut o poză mare, am...

FEMEIA , TRUP PLĂPÂND Am simţit-o : privea intens spre mine – Femeie multă într-un trup plăpând Erau priviri în straturi , strapontine Tăioase-n sfârr de fus mereu torcând : Dulce chenar pe căi lunecătoare Dinspre trecut spre următorul rând Privirea-i emana triumfătoare : Femeie multă dintr-un trup plăpând ! Beam singur (sau cu mine?) , eram stare Prin care...

ÎNŢELEGERE PENTRU O ALIANŢĂ Mă scuzaţi, Dar nu-mi aduc aminte că ne-am şi cunoscut, Asta dacă nu ni s-au inresectat căutările Într-o altă viaţă Pe când eram tot şlefuitor de vise Şi-mi petreceam zilele pe urmele fantomelor. Acum că ştiţi că sunt un om curios, Mă pot alătura vouă Dacă mă convingeţi  (argumentat) Că undeva pe marginea unui drum Vom...

Dorință de regăsire Mi s-au rupt rădăcinile Plutesc, aidoma unui sunet stereo. Distanțele sunt iluzorii, Pământul încearcă să le ordoneze. Roza vânturilor nu mai are vlagă, Nici măcar dorințe E o liniște ca o amenințare. În vis renaște subit sublimul clipei. Fără ajutor din afară În zborul meu e liniște. Doar gândurile îmi izbesc timpanele, Sunetul lor e grav, profund...

Toamnă Lui COSTEL SIMEDREA E toamnă iar în frunza de pe deal, E toamnă multă-n foșnetul pădurii – Și câtă toamnă e, când stând pe mal, Mai spui „a fost odată”-n colțul gurii! E toamna mea și-a ta, și-a orișicui În vers, cântare și-n poveste – Și câtă toamnă e, când mergi hai-hui, „A fost”, „era” – îngâni – și...

dracu din mine se născu duminica îmi făceam coafura la biserică strigam ave ura frica se proptea de podea se răsucea spre dumnezeu reprezentativ așa sunt eu când pe lângă porunci îmi poruncești dușmanii mei sunt iubiți ca zeii cei iuți ca gluga am inima pe stânga slugă mă bag pe dreapta la pământ sfânt culc iarba pe vânt calcă...