Poezie

Bucură-Te, Doamne! Bucură-Te, Doamne! Păcătoșii mușcă din pâinea Ta și se închină căutându-Ți privirea Câțiva se vor îneca cu firimituri Golind sticla cu agheasmă Nu-i nimic – le vei spune – fără să-i privești Viața-i un câmp cu îngeri mușcați de șerpii crescuți în deșertul din ei. Stația Sub tălpile mele S-au jucat câteva ierni Au ascuns ulițe înghețate, garduri...

Dina  vorbește cu Dina iar am o zi proastă mă gândesc dacăpretextul că la vie en rose e doar un concept cinematograficpoate fi de foloscând am o zi proastă înseamnă că Dina face o crizăDina vorbește cu Dinastă lângă fereastră vede pe maică-sa cum împarte colaciîn spatele ei sfinți cu niște crengi înflorite în loc de mâiniDina are viziuni nu...

im)perfect există o limită de supraviețuire pentru sensibilitate în lumea asta de cretă //gândești prea mult scrii prea mult și mai ales simți// oameni cu inimi apretate îmi spun ce să fac și mai ales ce să nu ei cred că pot ajunge-n Valhalla pe căi ocolite mituind păzitorii aleg calea de sare drumul de piatră zilele-s albe nopțile-s lungi...

Clepsidrele timpului De prea multă așteptare Clepsidrele timpului S-au spart Revărsându-și nisipul Pe țărmul La care nu mai sosește Nici o corabie. Pescăruși albi Își caută țipătul Rătăcit printre nori Și se pierd pe rând În zarea îndepărtată. Doar gândul meu, Înveșmântat în razele de lună, Se întoarce mereu Pe Insula nimănui Ca să asculte Cum crește în adânc Lumina...

175 de ani de la nașterea Poetului Național Dintre sute de catarge                         Care lasă malurile,                         Câte oare le vor sparge                         Vânturile, valurile?                         Dintre pasări călătoare                         Ce străbat pământurile,                         Câte-o să le-nece oare                         Valurile, vânturile?                         De-i goni fie norocul,                         Fie idealurile,                         Te urmează în tot locul                         Vânturile, valurile.                         Neînţeles rămâne gândul                         Ce-ţi străbate cânturile,                         Zboară vecinic, îngânându-l,                         Valurile, vânturile.

focul palid de care abia iau seama,icnește în vatră ca murmurul de șoaptedintr-un ciot sub plită, azvârlit de mama,să țină jarul treaz și peste noapte! mă învelesc cu plapuma care coboarădin noapțile care le simt în așternutașezându-mă-n odaie precum odinioarăadică acolo în locul unde m-am născut!l din când în când o rază mai tresarericoșând din frunte până spre tavande parcă...

CHIAR  ȘI  TU  ÎNTR-O  ZI  ÎȚI  VEI  GĂSI  LINIȘTEA  oh, minunata lume nouă și prefabricateleei cartierul rău famat mahalaua în caresângele sperma lsd-ul scârna și alcoolulse-amestecă și reconstruiesc recompunde la zero omul produsul finit al cărui capse-nvârte-n același ritm și sens ca altamburului de la mașina de spălat ori ca almalaxorului de la stația de betoane fără să vrea o...

Când toată lumea doarme te-aș privi toată ziua iar ziua ar fi oricum prea scurtăsă poată ajunge la toate ferestrele ochilor meite-aș privi cum îți pui mâinile cuminți să îmi vorbeascăte-aș privi cum împletești năvodul cu care-mi prinzi mereuîn ape stătute peștișorul fermecat te-aș privi cum râzi cum plângicum visezi cum urmărești norii cum fixezi pământul cu șuruburicum plutești cum...

Nu sunt unul dintre cei care… Nu sunt unul dintre cei care și-au părăsit locul natal Sunt cel întins în iarbă, în mijlocul câmpului. În bătaia Soarelui alb din Linești. Nu sunt unul dintre cei care și-au uitat locul natal, Fântâna de la marginea drumului, În capul satului, un crâng, un pod și un hududoi. Salcâmi și O băncuță de...

* * * Tudor îmi face portretul și zâmbește: semeni c-o mamă. * * * De pe ecvestra proprie să cazi în cur, ce umilință. * * * În cărți, litere tot mai mici. Ochi tot mai chiori. Lupe și lacrimi. * * * Cireșe roșii, roșii, dar foarte acre. Mă-ta, natură! * * * Pământ sub unghii. Naufragiat să...

* * * Aș vrea să știu de ce iubesc cum fac mereu să nu mă pierd de ce din lacrimi rugi eu făuresc și clipele tristeții ajung ca să le șterg. Aș vrea să știu de ce mi-e dat penelul cu care recompun iubirea din nimic și cum adun la piept cu drag poemul în nopțile târzii când Ceru-i...

Gol În jur liniște pe ramul meu anotimpuri dezmembrate taie sufletul te întrebi cine a depozitat aici atâtea resturi ce vânturi au adus de-a valma sunetele și culorile ce ești tu între atâtea straturi de care se reazemă furnicile de ceasul tău zilnic se împiedică umbra și căutătorii de nimic. arunci gresia peste umăr Desculță traversezi deșertul un fir de...