nu am scris niciodată poezii partidului anii mi se puteau număra pe degetele de la mâini dar nu îmi plăcea partidul care își trimitea elicopterele să ne fotografieze casa dintre blocurile gri și excavatoarele pregătite de atac pe ruinele ei s-ar fi ridicat încă un bloc pentru cadre bunicul și-ar fi părăsit uneltele și magazia bunica grădina de flori părinții...
Poezie

Grațiela Șorea: Clopot și călător
Ce vrei să te faci când vei fi mare? Când o să fiu mare, vreau să mă fac locuință pescărească. Loc ideal pentru cereri în căsătorie. Împărăție a răsăriturilor și a apusurilor deopotrivă. Când o să fiu mare, vreau să mă fac Fabrică de ton… un ton potrivit, produs de o atitudine favorabilă. Când o să fiu mare, vreau să...

Ariana Zburlea: Într-un cuib străin
film despre căldură am fost și caldă am fost și rece am fost fierbinte că mă puteai face soarele personal al unei singure planete când toată lumea își adună căldură de peste tot din magazine, din telefoane, de pe scaune de sub cearșafuri, când schimbă așternutul ca și când își strâng hrană și se pregătesc de hibernare e atâta căutare...

Maria Dalia Rădac: Cercuri de umbră
1. Sunetul pașilor prevestește violența, tencuiala cojită a etajului 7 e amestecată cu crengi și flori. iarba înălțată pe mochetă predică autentic discursul religios, iar Tu obsedat de Apă stai în cap ca să prinzi rădăcini te chinui să prinzi lumina. Ai fost intrat în metabolismul dezarticulat al ființei te țineam de mână în timp ce plângeam mirosul de pisică...

Doru Arăzan: O lume făcută din pistruii tăi
Lui Cervantes citim cu daria împreună când ea când noi don quijote povestit copiilor o ediţie splendidă pe care fetiţa a primit-o cadou daria află că personajul e de viţă nobilă şi că citeşte pe rupte isprăvi cu cavaleri şi că îşi pierde nopţile tot citind că vrea să fie şi el cavaler şi să facă isprăvi pentru asta îşi...

Florin Lazăr: De trei ori semnul tău
Dedicație finală Te rog acoperă-mă cu un capac de sicriu, Și fă o gaură cu uitătura din ochiul tău bun, Să intre lumină doar cât să văd să scriu. Pentru testament va fi mult prea târziu, Dar voi scrijeli o ultimă dedicație vieții, Cu unghia de la degetul mijlociu. Gândul final se va imprima sângeriu, În trupul copacului devorând un...

Ion Șerban Drincea: De-ale viselor
De-ale viselor Ce bine este când visezi trăiești în două lumi o lume în care te-ai născut și simți pământul sub picioare mergând pe spinarea lui și grăbit și mai încet în toate sensurile cu multe încălțări rupte în popasuri de odihnă la răscruci cu pierdute rătăciri pe drumuri știute sau neștiute universul visului e a doua lume zbori fără aripi...

Olimpia Sârb: La țărmul zăpezilor
La țărmul zăpezilor La țărmul zăpezii se-adună însetații, cei care știu, dar nu vor să-nțeleagă că doar o clipă, una, îi dezleagă de dorul inimii, de plânsul lung, de moarte. La țărmul zăpezii se-adună însetații, cei care vor mai mult și mai curând să simtă iarna preschimbată-n gând, în dorul inimii, în plânsul lung, în moarte. La țărmul zăpezii se-adună...

Dalia-Maria Rădac: Fluturașul surd
1. Simptomele-mi sunt comerciale Pe străzi necunoscute ochii tulburi vânează caracatița cu tentacule care nu îmi dă pace Carnea-mi tremură Înghit sec mirosul de putrefacție îmi amintește de oamenii care se sinucid în cercuri de umbră Scârțâitul cauciucurilor, graffitiul de pe blocurile comuniste și tina de pe haine trezesc în mine instinctul de conservare care-mi spune că trebuie să pătez...

Vali Șerban: Umărul stâng al cerului
Bucură-Te, Doamne! Bucură-Te, Doamne! Păcătoșii mușcă din pâinea Ta și se închină căutându-Ți privirea Câțiva se vor îneca cu firimituri Golind sticla cu agheasmă Nu-i nimic – le vei spune – fără să-i privești Viața-i un câmp cu îngeri mușcați de șerpii crescuți în deșertul din ei. Stația Sub tălpile mele S-au jucat câteva ierni Au ascuns ulițe înghețate, garduri...

Gela Enea: Bucata mea de tăcere
Dina vorbește cu Dina iar am o zi proastă mă gândesc dacăpretextul că la vie en rose e doar un concept cinematograficpoate fi de foloscând am o zi proastă înseamnă că Dina face o crizăDina vorbește cu Dinastă lângă fereastră vede pe maică-sa cum împarte colaciîn spatele ei sfinți cu niște crengi înflorite în loc de mâiniDina are viziuni nu...

Anca Iulia-Beidac: Mă aștepți fără milă
im)perfect există o limită de supraviețuire pentru sensibilitate în lumea asta de cretă //gândești prea mult scrii prea mult și mai ales simți// oameni cu inimi apretate îmi spun ce să fac și mai ales ce să nu ei cred că pot ajunge-n Valhalla pe căi ocolite mituind păzitorii aleg calea de sare drumul de piatră zilele-s albe nopțile-s lungi...
