Povestește un veteran din Ghiroda

”Niciodată nu  nu i-am știut numele,

 nici nu am apucat să îi mulțumesc.

 O fi făcut-o Dumnezeu”       

Nu trece peste impas, nici nu are cine să-l ajute, numai el știe linia frontului, drumurile. Îi umblă rău prin gânduri uitarea. În liniștea ivită, de când el tace, i se aude respirația aprinsă. Din nou scapă un oftat lung, de care nu se  mai ferește, îl slobozește adânc, ca într-o eliberare, recunoscându-se învins de timp. ”Poate o să-mi aduc aminte”, spune cu o detașare aparent blândă. Continuă: ”Ca în tot locul, cu morți, răniți, spaimă, frig, foame, de toate. În primăvara lui 42, în luna mai, am ajuns cu frontul în Ucraina. Pionier, la minări și deminări. Și-acolo am avut misiune să înaintăm, dincolo de infanterie, cu o încărcătură prelungită de explozibil. Era făcută ca un mic, cum spuneau soldații, vălău, cu o lungime de trei metri. Misiunea noastră, eu mai cu un camarad, că am fost trei echipe care mergeam în față, era să ajungem în apropierea rușilor, că ei aveau un gard din sârmă și trebuia să băgăm încărcătura pe sub el, să-l aruncăm în aer. Să poată înainta infanteria noastră.”

• Și-au atins ținta minele dumneavoastră?
• Cum să nu?! Te joci cu așa ceva?
• Era zi sau noapte?
• Noapte, o noapte urâtă…. După ce am înaintat, cam la jumătate de poziție, au început rușii să tragă. Daaa… Și am văzut cum au plecat două proiectile de altilerie. Zâc către prietenul meu din spate, unul Pavel, gugulan, ai auzit? Dar nici nu am terminat că a venit o șuierătură. Eu m-am întins pe burtă, pe loc, și mi-am pus mâinile în fața capului. Proiectilul a explodat cam la zece metri de mine. M-a rănit un pic la un braț. Pavel, de dincolo, zice ”eu mi-s gata, m-au nimerit schijele”. Mă, i-am strigat, stai acolo, că trebuie să cadă celălalt proiectil .A explodat în stânga mea, la vreo patru metri. Ei, și din proiectilul acela am căpătat patru schije. Una mi-a trecut pe sub genunchi, iar pe cealaltă o am și acum în pincior. Mai ceva, sacul cu merinde, care atunci am avut ordin  să fie plin cu cartușe și grenade, eu l-am avut înțesat cu țigări. Cum am fost eu culcat, cu sacul de merinde în spate, o schijă a trecut prin el și praf l-a făcut. Dacă aveam gloanțe și grenade, rămâneam acolo… Ne-au dus la spital, răniți, la Brăila, unde am rămas două luni. Apoi iar pe front, am luat-o din nou, da…