S-a născut la 16 mai 1885, în Globurău, judeţul Caraş-Severin. Şcoala primară a terminat-o în comuna natală, iar la Caransebeş va urma gimnaziul şi Şcoala Normală. În 1931, prin examen de diferenţă, va absolvi Liceul „General Dragalina” din Oraviţa.

După terminarea Şcolii Normale a funcţionat ca învăţător la Vărădia, Bichigi, Ramna, iar din 1917, la Făget. Fiind învățător la Bichigi, s-a implicat în campania electorală a lui Aurel Cosma din anul 1906, fiind obligat să părăsească postul și să se angajeze la școala din Ramna, în speranța că acolo „i se va pierde urma”, ceea ce nu s-a întâmplat și de aceea a trebuit să sufere o detenție de două săptămâni în închisoarea de la Sighet. Revine la Bichigi de unde, mai târziu se va transfera la Făget.

Aici va desfăşura o intensă activitate culturală şi politică pentru realizarea unităţii naţionale, fiind dirijorul corului „Doina”, ajutor de comandant al Gărzi Naţionale Române din Făget, delegat la Alba Iulia din partea „Reuniunii de cetire şi cântare a plugarilor români din Făget” etc.

În septembrie 1919 va fi numit subrevizor şcolar de control în subrevizoratul Făget. Până în 1926, când se va reîntoarce în locurile natale, Dănilă Iliţiescu a desfăşurat o bogată activitate spirituală. Va participa în calitate de dirijor al corului „Doina” la toate manifestările culturale organizate în zona Făgetului, pentru sărbătorirea zilei de 1 decembrie sau comemorarea unor momente însemnate din istoria naţională, dovedindu-se a fi nu numai un competent dirijor, ci şi un strălucit orator. În mediul fecund al Făgetului îşi va începe şi intensa activitate publicistică, fiind un colaborator permanent al ziarului „Gazeta Făgetului” cu articole referitoare la rolul şcolii şi al educaţiei în evoluţia poporului. Va dezvolta aceste idei valoroase în anuarele şcolii primare şi în cele 11 numere ale revistei „Şcoala Noastră”, el fiind în acelaşi timp şi realizatorul acestor publicaţii făgeţene. Tot la Făget va redacta broşura „Sărbători naţionale. Carte pentru poporul nostru”, un adevărat îndrumar de educaţie patriotică.

În anul 1926 a fost numit revizor şcolar al judeţului Caraş-Severin, stabilindu-se la Oraviţa, unde va continua aceeaşi bogată activitate. Înfiinţează „Banca Populară Caraşul” (1927), editează revista pedagogică lunară „Şcoala Caraşului” (1931), organ oficial al revizoratului şcolar din Oraviţa, colaborează la manualul „Geografia judeţului Caraş”, tipăreşte lucrarea „Şcoala Banatului, actualităţi şi perspective” (1932), în care dezvoltă o concepţie pedagogică interesantă, rezultat al unor numeroase studii şi observaţii şi abordează principalele probleme cu care se confrunta atunci şcoala bănăţeană. În acelaşi timp se va înrola sub faldurile glorioase ale „Astrei”, fiind unul dintre cei mai apreciaţi conferenţiari.

În august 1932 a fost numit revizor şcolar al judeţului Timiş-Torontal, s-a stabilit la Timişoara, unde va muri în 1958, lăsând în urma sa amintirea învăţătorului educat în vechea şcoală, de dascăl şi apostol al catedrei şi neamului. Îşi doarme somnul de veci în Cimitirul Eroilor din Timişoara.