Opera, deja împlinită, a poetului timișorean Eugen Dorcescu a dobândit, recent, o nouă reflectare editorială. Una dublă, pe măsura capacității sale de a construi în dualitatea poeticii și sapiențialității, și, deopotrivă de a scurtcircuita spații terestre: este vorba de volumele Eugen Dorcescu, Elegías Rumanas, Obra reunida, Ed. ARSCESIS, La Muela (Zaragoza), Spania, 2020 (traducere și îngrijire critică de Coriolano González Montañez, bibliografie și aparat critic de Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu) și, respectiv, Eugen Dorcescu, Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991 – 1998), Ed. Mirton, Timișoara, 2020 (ediție îngrijită de Mirela-Ioana Dorcescu).

”Elegia este specia predilectă a lui Eugen Dorcescu. Titlul propus de autor, „Elegías rumanas”, a fost imediat remarcat de Andrés Sánchez Robayna și pus în relație cu „Elegiile romane” ale lui Goethe”, ne pune în gardă biograful cultural Mirela-Ioana Dorcescu, care precizează că volumul apărut la Zaragoza – o ”carte făurită”, cu rafinament și distincție intrinseci – este, în fapt, o antologie de elegii transpuse în limba lui Cervantes de translatori cu proprietatea liricii și a comunicării interlingvistice neolatine, precum Rosa Lentini și Coriolano González Montañez, dar și de însuși Eugen Dorcescu.

Cât despre cel de-al doilea volum, ne mărginim, aici, să vă prevenim că, pentru a avea acces la cheia sa de lectură, nu trebuie să ignorați faptul că adâncul (fântâna adâncului) este, în semiotica credinței, receptacolul îngerilor căzuți.