Lia Dana-Bălan: Mai mult decât un strigăt

Lia Dana-Bălan: Mai mult decât un strigăt

Vise uitate

Zeci de răspunsuri

sclipesc în neant.

Port umbre de

vise uitate;

mi-s umerii grei

şi-mi temură paşii.

DRUMUL nu-l ştiu,

dar am pornit pe unul.

Am coate-nsângerate-n

încercarea de-a-l croi.

Zeci de răspunsuri

sclipesc în neant.

Alerg

M-am rătăcit printre

bucăţi de cretă.

Litere răsar

de pretutindeni.

Alerg spre o

piatră rară,

ce promite să-mi

lumineze calea.

Revărsare

Revărs făptură

peste tot.

Uit de mine.

Adie vântul

prin goluri,

elegie de toamnă.

Pipernicită, o frântură

de voinţă face

pact cu neantul.

Dimineaţa

îmi dăruieşte o rază.

Primesc

şi mulţumesc.

Mai mult decât un strigăt

Mai mult decât

un strigăt

înalț spre tine

când genunchii

mă dor

și grei

îmi sunt umerii.

În fața mea

În fața mea

arzi în fiecare seară

ca o lumină de veghe în

negura gândurilor,

în drumul lung

spre răsărit.

Judecată
 

Mi se scurge seara

de pe frunte

pe tâmple,

prin picioare

curg orele.

E trupul greu

de atâta alergat

departe de ceea ce

mă aduce

tot timpul

la judecata cu mine.