Uneori, o întrebare pusă pe tonul potrivit poate stârni cuiva pofta de a se mărturisii. Sau, măcar, să-l trimită pe om cu gândul la ceva ce s-a întâmplat în viața lui. Întrebarea, chiar dacă îl câștigă, s-ar putea să-l prindă mai nepregătit, cum se zice. Mai cu seamă că e  vorba de un moment nodal din povestea lui. Întreabă- cum v-ați cunoscut soția? – și o să vezi că se naște un moment, mai scurt sa nu, de căutare , de așezare în poveste a  unor amănunte. Cosmin Farchescu, ocolind un pic, răspunde: ”Fiind consăteni, ne știam de copii, mai exact de la 16 ani. Ea atunci era dansatoare la Ansamblul Folcloric Timișul… ”.  Tot atunci el era cu pasiunea în altă zonă. Făcea sport, aikido, unde s-a întâlnit cu performanța.  A a dobândit centura neagră.

         Pe soție o cheamă Ana.  S-au căsătorit, mereu cedează cineva, și domnul Cosmin a fost ademenit la dansuri populare. Acum el și Ana sunt printre cei  mai vechi membri ai Ansamblului Folcloric ”Datina” din Ghiroda. Nu era chiar străin de folclor, a studiat, la Școala Populară de Artă din Timișoara, pe care nu a absolvit-o, saxofonul. Este atât de atașat de ansamblu, de tot ce se petrece pe scenă încât, să se facă înțeles, zice:” Să țină cât mai mulți ani. Dansurile noastre, pe care le prezentăm în spectacole, sunt din bătrâni, de aici, din vatra satului.” Când spune asta, sigur se gândește la ritmul, intens, de urbanizare a așezării, mai privește o dată-n jur și vede spre ce se îndreaptă majoritatea celor tineri. Chiar dacă, la Ghiroda și Giarmata Vii, au ansamblurile lor. ”Care-i programul de repetiții? Vreau să știu și  domnul Farchescu, în elementul său fiind, mărturisește: ”În fiecare luni, de la ora 20 la 22, o dată pe săptămână. Când avem spectacole,  le lucrăm de două ori pe săptămână.”            

Cosmin și Ana Farchescu, alături de celelalte nouă cupluri, vin la casa de cultură și repetă. Din dragoste pentru jocul popular, atașați de obiceiuri și tradiții, moștenire de la înaintași. Ai locului sau veniți aici. Cosmin Farchescu este ghirozan și e grijuliu cu ce se petrece la ansamblu. Unde, în câteva decenii, alte generații, la fel de câștigate de bucuria de a  juca precum străbunii, au lăsat o urmă! El face tot ce poate să nu o acopere timpul!