Elle îşi rezemă piciorul gol pe scaunul de ratan pe care mă trântisem. I-am mângâiat glezna şi privirea mi se duse instinctiv înspre şoldurile ei acoperite de-abia acoperite de cămaşa mea azurie care, deşi largă, se potrivea de minune cu pielea ei uşor bronzată şi părul lung, negru, răvăşit.Dacă stai aşa pe balcon se vor scumpi apartamentele de vizavi, i-am spus şi am ciocnit cu paharul ei lăsat pe masă paharul meu de-abia umplut cu un vin parfumat pe care îl lăudase entuziasmată în urmă cu câteva minute.

Sunt nişte birouri în care acum nu vine nimeni. Şi mai înspre colţ tau două bătrânele simpatice care nu şi-au mai scos nasul pe-afară de câteva săptămâni. Cred că le e teamă să se apropie şi de ferestre, săracele.

Pe mine că încânta totul aici, deşi, crescut în idilica Toscană, puţine locuri din lume mă impresionau. Probabil era din cauza ei, împrumuta locurilor acel je ne sais qui..

Frumos apatament ai. Aparent sunt nişte clădiri tipice Europei centrale, pare seriozitatea habsburgică. Puţin nevrozantă, după mine. Şi decadentă. Dar e mai mult decât Mittel Europa, au un aer mai cald, ieşit din tipare. Neorânduială. Şi ceva ciudat, misterios, pe care îmi e greu să îl exprim acum. Şi tu eşti prea exotică pentru o europeană de pe aici.

A început să râdă.Sunt o metisă, la fel ca tine. Corciturile sunt cele mai adaptabile şi mai sănătoase. Iar subconştientul tău masculin, ajuns la o anumită vârstă, caută o femelă cu gene bune pentru urmaşii săi. Cred că centrul tău de greutate se află în perioada în care coboară…

Cam prea multă psihologie pentru o avocată. Sper că dorinţele mele sexuale nu sunt o infracţiune pe aici!…

Ne-am pus pe râs amândoi.

Sunt cam dezamăgită de motivul vizitei tale aici. Credeam că ai venit să mă vezi pe mine… dar nu, tu ai bătut atâţia kilometri pentru o băbuţă. Vrei să te treacă în testament?

Avea un zâmbet de carnasier. Oare cum se simţea un şoarec încolţit de o pisică flămândă?

Deformaţie profesională. Succesiuni, litigii, omoruri… numai la clienţi visezi. Dacă îi priveşti atât de albastru cred că nu e o problemă să le iei onorarii piperate.

O dupa-amiază însorită într-un capăt de Europă. Un balcon de pe care se zăreau nişte fortificaţii austriece. O femeie superbă şi un pahar de vin. Secrete de familie. Se anunţa o excurssie palpitantă.

Ţi-am zis că nu am aflat nimic despre familia ta. Adică despre bunicii tăi. Şi imaginează-ţi că sunt expertă în verificări de genul ăsta. Am început cu nişte cauze în care a trebuit să demonstrez că un castel fusese în familia clientei în urmă cu trei generaţii. Iar bietei doamne pe care o reprezentam comuniştii îi confiscaseră toate documentele şi le arseseră. Arhivele oficiale fuseseră şi ele date la topit… ştii, când vrei să dispară cineva, distrugi tot ceea ce s-a scris despre el. Amintirile nu au valoare, nici juridică, nici istorică. Amintirile sunt emoţionante, însă doar pentru serile în familie… Sau pentru scriitori. Cuvintele scrise, acelea rămân şi folosesc.

Lăsă vinul să îi inunde papilele. Avea ochii întredeschişi şi albastrul lor privea niciunde fiindcă toate simţurile ei erau concentrate asupra acelor arome care se succedau frenetic odată ce licoarea se plimba prin toate ungherele gurii ei. Nonna savura vinul cu eleganţă aristocrată, totul era învăţat, de la felul cum apuca paharul şi până la modul în care îi percepea buchetul. Dar cred că Elle îl savura aşa cum se cuvine, cu o naturaleţe erotică, nedeprinsă cu profesori scumpi.Dar sunt oarecum surprinsă de câteva amănunte. Am găsit o persoană care ar corespunde oarecum datelor de la tine. Numai că a murit în urmă cu un an şi jumătate în circumstanţe ciudate la Beirut. Imaginează-ţi că era un bătrân om de afaceri timişorean de care nu auzisem defel până acum! Avea investiţii prin Africa de Nord, Orientul Mijlociu… încrengături prin servicii secrete… subiect bun pentru cărţile lui Ludlum. Chestia cea mai tare: mă trezesc alaltăieri cu un coleg că îmi şopteşte când ieşeam din sala de judecată: „Vezi că poveştile tenebroase nu aduc bani, doar belele. Nu e mai bine să ai cauze care te umplu de euro decât să îţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala?” Asta se întâmpla după ce solicitasem SRI câteva informaţii despre mort.

De la nişte amintiri de familie ai ajuns la poveşti încâlcite. O lume încă surprinzătoare.

Îşi trase piciorul de pe fotoliul meu, cred că îi amorţise. M-am ridicat şi m-am întins peste balustrada balconului. Era prea multă linişte pentru o după-amiază de joi. Pe străduţa care venea dinspre piaţa veche nu trecea nimeni. Dinspre marea intersecţie din faţa bastionului militar, acum transformat în muzeu şi loc pentru restaurante, se auzea doar zgomotul continuu al fântânii arteziene circulare care indica punctele cardinale.Numai ce am citit că prin Rusia medicii sau jurnaliştii cărora nu le place Putin au început să se arunce de la etaj. Sper că nu te bat şi pe tine asemenea gânduri, comentă Elle poziţia mea.

Vei avea parte de o mare expunere în mass-media dacă s-ar intâmpla aşa ceva. Poate s-ar scrie cărţi despre frumoasa care l-a înnebunit pe un biet italian din Siena, determinându-l să se sinucidă. Ar fi destui care să fabuleze săptămâni la rând pe tema asta.

Un tânăr şi promiţător profesor cu origini româneşti, expert în problemele Orientului Mijlociu, venit în Timişoara să desluşească nişte secrete întunecate ale propriei familii. Wow! Poate ar trebui şi eu să mă apuc de scris thrillere!

M-a împins uşor cu piciorul şi a inceput să râdă.

Ştii ce nu înţeleg? Ce ţi-a trebuit să vii până aici pentru a cauta răspunsuri despre bunicii tăi. Din câte am văzut, cei din partea italiană sunt mai… interesanţi.

Am oftat:Ei, da, ai dreptate. Doar că nu vreau să ştiu prea multe despre ei. Nu îmi plac societăţile secrete. De fapt, îmi repugnă tocmai din cauza lor. De-asta s-a îndepărtat şi tata de-ai lui. Cu bunică-miu nu ne-am văzut de ani buni. Tocmai pentru funcţiile sale.

Tare mult mister e în jurul organizaţiilor din Florenţa. Acum se pare că s-au dat toţi la fund, suntem moderni, nu ne mai punem şorţuleţe desenate cu tot felul de simboluri şi baphomeţi, nu ne mai întâlnim noaptea prin diverse locuri cu semnificaţii oculte. Oare cum ţi-ar sta şi ţie cu un şorţ de-ăsta, turban pe cap şi toiag în mână? mă întrebă râzând iarăşi.

Cred ca destul de pervers.

S-a ridicat şi m-a luat în braţe.Cunoaştem în parte, zise încet. Dar sperăm că, într-o zi, acest „în parte” se va termina şi vom înţelege pe deplin. Pănâ atunci, ne putem bucura de cele pe care nu le cunoaştem. De străini cu care ne intersectăm întâmplător în oraşe îndepărtate şi misterioase şi pe care îi reîntâlnim pentru a căuta alte mistere. Sunt romantică sau aplecată înspre ocultism, care-i părerea?

Eşti prea inteligentă pentru o femeie aşa frumoasă. Eşti periculoasă şi cred că trebuie să am grijă cât de mult mă apropii de tine, i-am răspuns cu o seriozitate atât de mare încât ne-a pufnit pe amândoi râsul.

Când te vezi cu mătuşica ta? E o altă femeie periculoasă?

Nu mai vreau să aud de femei periculoase, îmi ajungi tu. La 19. Apropo, e departe de aici adresa? Splaiul Tudor Vladimirescu 22.

5 minute cu maşina, douăzeci şi cinci de mers pe jos. Recomand mersul pe jos, va fi o plimbare prin vechiul oraş.

Mă însoţeşti? am întrebat-o strângând-o de braţ.

Mi-a aruncat o privire albastru-ironică:

O bunicuţă îşi vede prima dată nepotul de aproape treizeci de ani. Iar el vine însoţit de o fătucă nu prea cuminte. Halal impresie îi vei face… Să nu mai spun că ai pretenţia ca, de faţă cu panarama de mine, bătrânica să îţi dezvăluie secretele familiei sale!… să nu te pui vreodată să scrii cărţi. Sau, hai să zicem, dacă te chinuie vreodată această dorinţă, după cum văd pe blogul tău, opreşte-te la alea cu zombie. Hai, cel mult un thriller politic!

Era cazul să mă aranjez şi să pornesc înspre bunica pe care nu o văzusem niciodată.Ai face bine să îmi dai cămaşa asta! i-am zis desfăcând incet nasturii de la piept.

E deja şifonată. Tu chiar insişti sa faci o impresie proastă? glumi ea şi desfăcu următorul nasture. Dar să nu întârzi prea mult, vezi că o las descheiată…