Nomadul mării

Sunt nomadul mării dintre pământuri,

fără nume, fără corabie, fără destin.

Din stirpea oamenilor-pasăre,

ultim supravieţuitor.

Primeşte-mă în templu,

Vindecă-mi trupul

ucigător de rece

pentru sufletul

pecetluit înlăuntru!

Nu chema vracii, cu ierburile lor amare,

şi nici magii, cu ştiinţa lor întunecată.

 Ascunde tu focul din ofrande

în aripile mele încremenite.

Fiica nordului

Blestemată fie ziua în care

magul a sculptat

în lumina polară

un trup feminin.

Nimeni nu a voit să creadă

că sunt mai mult decât

acel trup prevestitor de rău.

Cu pietre m-au alungat

din ţara nordică.

Apoi, din alt şi mereu alt regat.

Ţi-am ţesut sfere

din aurora boreală.

Roteşte-le tu deasupra

Muntelui Aethris

şi înlăuntrul

neasemuitului templu.

Eu sunt fiica nordului.

Fii tu, Fecioară,

mama şi patria mea!

Dansatorii din valea Indului

Cu ofrandele şi veşmintele

lor de flori exotice

nomazii din valea Indului

veneau în pelerinaj

după anotimpuri

numai de ei ştiute.

O floare de lotus desenau

mişcările şi salturile lor în aer,

după cele nouă vede,

niciodată rostite.

Copiii lor nu dansau

până la vârsta de doisprezece ani.

Era interzis, cum şi secretul

uceniciei lor de nouă anotimpuri,

măsurate după stranii

scheme astrologice.

Mă adorau cum nimeni

pe pământ,

ca şi cum aş fi fost fecioara celestă

care s-a întrupat

o singură dată,

la începuturi,

pentru a revela celor demni

de zeul ei

dansul primordial.

Pelerinul orb

Întotdeauna urca

singur cele nouă sute

de trepte ale muntelui.

Nu plângea, nu cerşea milă,

se sprijinea doar

pe ciudatul său toiag.

Numai în oglinda sinelui

mai putea să vadă

templul diafan

al vârstelor îndepărtate,

şi pietrele de lună

zidite în spirală,

străbătând cerul nocturn

până departe, departe.

În ochii lui arşi

de o suferinţă

metafizică,

fire stelare urzeau

fantasmele

vechilor turnuri.

Copiii ţinutului vulcanic

Copiii ţinutului vulcanic erau

de o frumuseţe îngemănată

cu strălucirea fluidă a lavelor.

Urcau muntele

nopţi şi zile, încovoiaţi

de greutatea nestematelor

pe care le aduceau

în ţesături geometrice

de o fineţe ireală.

Îmbrăcau treptele şi

coloanele templului

în pietre din care

ţâşneau aripi

cu sunet de foc

şi se încleştau

pe trupuri solitare.