Anghel Dumbrăveanu, o evocare

Anghel Dumbrăveanu, o evocare

Într-un excurs de geografie literară dedicat interferențelor culturale româno-sârbe, criticul și teoreticianul literar Cornel Ungureanu evoca un ”model Dumbrăveanu” și o ”autoritate regală” a creației acestuia: ”Autoritatea regală a lui Anghel Dumbrăveanu a adunat lângă el poeţi care i-au urmat, uneori preluat, modelul şi mesajul liric. Vibraţiile culturale ale oraşelor („capitalelor poetice”) din Banatul de azi nu pot fi percepute fără a aminti prezenţa, în anii şaizeci şi în anii şaptezeci, a unor autori care s-au format în preajma lui sau a lui George Suru, emul al lui Anghel Dumbrăveanu, dar şi animator al unei literaturi în care spaţiul montan, cu simbolurile sale recompun o hartă a ţinutului; a unei patrii reale/ imaginare”. Se cuvine să ne amintim și de aceste trăsături discrete ale trecerii prin cultură a unor mari creatori, care – spre deosebire de creația în sine, ce-l propulsează pe autor în memoria generațiilor următoare – nu mai pot fi altfel reconstituite decât prin mărturiile unor confrați întru spiritualitate. Anghel Dumbrăveanu, om de cultură care a condus, mai bine de două decenii, obștea scriitoricească, redactor șef-adjunct al revistei Orizont, poet reprezentativ al generației sale, prozator și traducător, și-a lăsat o amprentă pregnantă în viața literară a metropolei bănățene, ar fi împlinit la 21 noiembrie, 87 de ani.

Foto: Bustul maestrului, realizat de sculptorul Aurel Gheorghe Ardeleanu