Flori de cireș

Iubesc trăirea ta în mine

Și brațul tău în jurul meu,

Privirea ta hulpavă îmi vine tare bine,

Iubirea-ț mă refractă-n curcubeu.

Vibrez sub ochii tăi în noapte,

Cu palma-ți inima-mi cuprinzi

Scriu slove vii, cu ale tale șoapte

Flori de cireș în suflet îmi aprinzi.

Pierduți sub luna-înmărmurită-n boltă

Iubirii ne predăm nebuni,

Curg de pe cer și stelele-n cohortă

Trăim incandescența, ca jarul din cărbuni.

Lutul arid din noi când am fost reci,

Iubirea-l modelează, acum, cu aripi de copii

Și clipa ne privește cum ne împletim poteci,

Cum înfloresc cireșii, în brațe când mă ții!

Atingere

Atingerea tandră ce prin zăpezi cu fiori mă străbate

A închis-o între stele, luna cea calmă, sub taină de noapte.

Bătrânul timp se oprește o clipă, fermecat de iubirea ce în noi se înfiripă

Căci lumea nebună se revarsă din pieptu-ți și de-ncântare nu face risipă.

Iar caii străbat un ascendent și tainic, univers de visare

Sub sărut vechi de lună, iubirea mea nu găsește-alinare.

Doar brațul tău în miez de iarnă, stinge pustiul din mine,

Cu tine să stau permanent captivă, sub troiene de zile, îmi vine.

Căci zile și nopți vor trece prin noi, cotropiți de ninsoare

Și vom rămâne așa, îndrăgostiți și uitați pe sub zare.

Simfonie

Îmi curge primăvara-n suflet,

Pe geana mea, din palma ta,

Și viața se deschide-n zâmbet

Tu te-avânți și-mi prinzi în păr o stea.

Îmbobocesc adânc cu tine din stamine,

Din albul florilor, din zâmbet de copil

Și marea toată o răscolești în mine

Aud pulsând trăirea, cu tine când respir.

Privindu-te iubite, mă las să curg în lume,

S-aud șoapta din inimi, să fiu și să iubesc,

Săruturi nesfârșite, pe sân să mi se-adune

Ca mugurii pe creangă, m-arunc și înfloresc!

Ca într-o simfonie, de flori ninse de vreme,

Prin univers pășim, în adevăr, desculți,

Căci primăvară-n suflet ni se cerne,

Acum suntem copii, deși eram adulți.