Iosif Băcilă nu este numai un poet, un constructor de cenacluri literare, de medii literare, este un om care s-a aşezat pe Valea Almajului. Atunci când am scris Geografia Literară a României și am predat-o la Editura Academiei mi-am dat seama că sunt foarte multe absenţe, ţinuturi care ar fi aparţinut foarte bine  geografiei literare. Această carte, volumul cinci,  Cartea a Cincea, realizată de Florina Maria Băcilă şi Iosif Băcilă,vorbeşte despre un ținut al culturii din Valea Almajului.  În această amplă culegere – are 1300 de pagini – sunt scriitori foarte importanţi din acest ţinut sau trăiesc aici, de care trebuie să ne aducem aminte, pentru că ei definesc nu numai Valea Almajului, nu doar Banatul, ci cultura română.

Cred că nimeni nu a scris romane de o intensitate mai vie despre Timișoara și Banat ca Ion Marin Almăjan. Nimeni nu a scris despre  medici din România și Germani ca Paul Purea, deopotrivă poet, eseist, romancier, om de știință. Nimeni nu a scris atâtea cărți despre scriitori din Banat, nu a luat atâtea interviuri  ca Petru Novac Dolângă. Nicolae Dolângă este om al poeziei, definit de perioada 1960-2020, definit și prin etnografie. Pentru Novac Dolângă și Nicolae Dolângă exprimă un cuplu neobișnuit de viu. Un scriitor pe care îl citesc totdeauna  cu uimire,  vine la Filiala scriitorilor, la Revista Orizont, cu trei-patru cărți, volume care, la început, au fost interviuri, documentare de televiziune, apoi își amintește că a scris, cu ani în urmă, un roman. Unul despre Reșița și creșterea sa pe această Vale a Almajului. Este vorba despre Vasile Bogdan, care publică și cărțile mamei sale, Margareta Bogdan, jurnalistă importantă într-o perioadă grea, definitorie pentru creșterea publicisticii bănățene.

Prezență vie în această carte despre Valea Almajului este unul din criticii de artă, cel mai important cred, Pavel Șușară, autor al unor cărți fundamentale despre Constantin Brâncuși, sculptura românească  de azi, dar și poet, eseist, scriitor cu un umor neobișnuit.  El este, în același timp, un om care scrie din Banat, despre acest sat extraordinar numit Bănia.

Unul din autorii mari, plecați din Dalboșeț – Iosif Băcilă e de aici – este Ion  Budescu. Întâi a fost elev la Oravița, apoi elev și student la Timișoara, student la București, pe urmă unul din șefii radioului românesc, unul din șefii televiziunii naționale. Scriitor de seamă, foarte importantă personalitate pentru cultura română, plecat, totuși, prea repede dintre noi. Ion Budescu trebuie recitit, este un poet important, cum am scris odinioară, unul din marii poeți ai Generației 60.

Valea Almajului – limbă, istorie, credință și cultură română, adună scriitori remarcabili, de care ne amintim, unii mai tineri publică poezie, romane, carte după carte, un nume foarte viu astăzi este Maria Ieva. I-a apărut recent un roman, se numește  În mijlocul vântului, și are parte de un capitol foarte întins în Cartea a Cincea a lui Florina Maria Băcilă și Iosif Băcilă. Îi rămânem recunoscători lui Iosif Băcilă pentru aceste eforturi de a aduna, de a pune alături oamenii unui ținut, de a stabili o adevărată geografie literară, prin scriitori care au plecat de aici și  au întemeiat cultura română. Cartea a Cincea trebuie citită, recitită fiindcă nu e vorba numai despre  creatori din Valea Almajului, ci despre felul în care au fost întâmpinați ei de critica literară, de istoria literară, care au vrut să atragă atenția asupra lor. Asupra lui Ion Marin Almăjan, Paul Purea, Nicolae Dolângă, Petru Novac Dolângă, Vasile Bogdan, Gheorghe Secheșan, Pavel Șușară, Ion Budescu, Maria Ieva și cei care mai sunt aici și în celelalte volume. Câteva mii de pagini semnate de Iosif Băcilă, în ultima vreme și de Florina Maria Băcilă, profesor universitar în Timișoara.

( A consemnat Dumitru Oprișor)