ACOPERIŞUL
După ce a terminat
de construit Casa Poemului
la gata deci
cum se obişnuia să se spună
pe vremea aceea
Poetul i-a şoptit Scribului
la ureche
să nu poată fi auzit
de cei ce încă munceau
la Casa Poemei
să-i facem un acoperiş
să nu poată pătrunde
înlăuntru sunetul niciunui vînt
dar cînd şi cealaltă fu acoperită
Scribul viclean le-a unit
printr-un pod cu cele două corturi
poetul puţin înspăimîntat
porni în căutarea altui Domeniu
cu gîndul nemărturisit
de a-şi ridica
propria casă.
MUŞUROIUL
Privea
prin ochii copilului de demult
poporul de furnici mort
din curtea casei sale
de la Marginea oraşului-sat
una singură a mai rămas
chinuindu-se să urce grăunţa
mai mare decît ea
mult mai grea
în vîrful muşuroiului
n-a ajuns a murit precum celelalte
pisicile Adei cîinii lui Tavi
se roagă acum de mine
să povestesc în poemul acesta
scris de mînă
că ori de cîte ori mă privesc
ţintă în ochi
văd ceva care seamănă
tot mai mult cu o nălucă
păzind zi şi noapte
un altfel de muşuroi
din adîncul căruia se aude
urletul precum un scîncet
al Cărţii devenite scrum
ascunsă cu grijă uitată voit
de Scribul trădător.
VĂPAIA
Lumina s-a tulburat
în ochii lui de copil
de-atunci
o văpaie ţîşneşte din el
cum roiul părăsind înnebunit stupul
numai cînd îşi aminteşte
că a lăsat în urma lui
seminţele faptelor sterpe rătăcite
asemenea unor copii orbi.
NOUA PIATRĂ
Acum
plimbîndu-se prin Grădina roditoare
a Domeniului se bucură
de sporirea neamului răsăditelor
în fiecare dimineaţă zăbovea în dreptul unuia
mai mult şi-l cerceta
cu lumina ochiului său
acela singurul nevăzător din care ţîşnea
văpaia focului de dinaintea primei lumini
aşa se face că într-o astfel de dimineaţă
Stăpînul auzi în spatele său o voce
fereşte-te Scribul a pus stăpînire
pe grădina nerăsăditelor
şi a adus cu el
nouă piatră Eben-Ezer.
MOARTEA DUPĂ DOCLIN
(o altă nouă biografie)
Gura Subteranei nemiloasă
ca a chitului
înghiţind chepengul
în burta lui
poetul – ca între pereţi de plută
odinioară –
îi dictează lui Iona
o altă nouă biografie
„moartea după doclin”.